La 27 ianuarie 1973, la Hotel Majestic din Paris, se semnează Acordul privind încetarea războiului și restabilirea păcii în Vietnam. Textele oficiale: engleză și vietnameză, egale. Semnatari plenipotențiari: William P. Rogers, secretar de stat american; Nguyễn Duy Trinh, pentru Republica Democrată Vietnam; Trần Văn Lắm, pentru Republica Vietnam; Nguyễn Thị Bình, pentru Guvernul Revoluționar Provizoriu al Republicii Vietnamului de Sud. Articolul 23: intră în vigoare la semnare. Nu trece prin Senatul american. Negociatorii din umbră, Henry Kissinger și Lê Đức Thọ, parafaseră textul pe 23 ianuarie. Ambii primesc Premiul Nobel pentru Pace; Thọ îl refuză.

Articolul 1: Statele Unite și toate celelalte țări respectă independența, suveranitatea, unitatea și integritatea teritorială a Vietnamului, recunoscute de Geneva din 1954. Articolul 2: încetarea focului în tot Sudul, de la 24:00 GMT. La aceeași oră, Statele Unite opresc acțiunile militare împotriva Nordului, pe uscat, aer și mare, și minarea apelor; minele se scot, se dezactivează sau se distrug. Încetarea e durabilă, fără termen.

Articolul 3: trupele americane și aliate rămân pe loc până la retragere; forțele celor două părți sud-vietnameze rămân pe loc; ofensiva, teroarea, represaliile sunt interzise. Articolul 4: Statele Unite nu-și continuă implicarea militară și nu intervin în treburile interne ale Sudului. Articolul 5: în 60 de zile, retragere totală a trupelor, consilierilor, personalului tehnic, armamentului american și aliat, inclusiv de la poliție. Articolul 6: bazele, desființate în aceleași 60 de zile. Articolul 7: până la formarea guvernului din articolele 9 și 14, fără trupe sau armament nou în Sud, în afara înlocuirii piesă cu piesă, sub supraveghere.

Articolul 8: prizonierii militari și civilii străini se înapoiază odată cu retragerea; listele, în ziua semnării; dispăruții și mormintele, de identificat; civilii vietnamezi deținuți, în 90 de zile, după principiile din 1954. Articolul 9: poporul din Sud își hotărăște viitorul prin alegeri generale libere, sub supraveghere internațională; nicio țară străină nu impune tendință sau persoană. Articolul 12: imediat, un Consiliu Național de Reconciliere și Concordie, trei segmente egale, unanimitate, alegerile. Articolul 13: efectivele armate din Sud le reglează cele două părți sud-vietnameze, fără amestec străin.

Articolul 15: reunificarea, treptat, pe cale pașnică, fără constrângere, anexare sau amestec străin. Linia de la paralela 17 e provizorie, nu frontieră politică. Zona demilitarizată se respectă. Articolele 16–18: Comisia Militară Comună a celor patru părți, apoi a celor două părți din Sud; Comisia Internațională de Control și Supraveghere — Canada, Ungaria, Indonezia, Polonia — cu unanimitate. Articolul 20: respectarea Geneva 1954 pentru Cambodgia și Laos, neutralitate, retragerea trupelor străine. Articolul 21: Statele Unite vor contribui la vindecarea rănilor de război și la reconstrucția Nordului.

Încetarea focului nu ține o oră. În martie, războiul e din nou deschis. Thiệu proclamă, pe 4 ianuarie 1974, că acordul nu mai e în vigoare. Amendamentul Case–Church taie, din august 1973, orice acțiune militară americană fără Congres. Saigon cade pe 30 aprilie 1975. Acordul e înregistrat la ONU pe 13 mai 1974, UNTS vol. 935, nr. 13295.

Imagine: Robert LeRoy Knudsen, William Rogers semnează la Hotel Majestic, 27 ianuarie 1973, domeniu public, NARA / Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Paris Peace Accords. Textul tratatului: Agreement on Ending the War and Restoring Peace in Viet-Nam.