La 10 ianuarie 1941, la Moscova, Uniunea Sovietică și Germania au semnat mai multe instrumente, nu un singur act cu titlul din Wikipedia. Comuniqué-urile din presa moscovită de a doua zi, transmise de ambasadorul Steinhardt în FRUS, disting: un acord economic extins, semnat de comisarul poporului pentru comerțul exterior A. I. Mikoyan și de Karl Schnurre (Ministerul de Externe german); un tratat de frontieră de la râul Igorka până la Marea Baltică; un acord, tot la Moscova, despre pretenții patrimoniale legate de strămutare, semnat de A. I. Vîșinski și Schnurre. În aceeași zi, la Riga și Kaunas, delegații au semnat acorduri de strămutare. Un protocol secret, în două originale germane și două rusești, a fost semnat de V. M. Molotov și de ambasadorul Friedrich Werner von der Schulenburg; producea efecte imediat.

Acordul economic se bazează pe înțelegerea din 11 februarie 1940 și reglementează schimburile până în august 1942. Volumul livrărilor reciproce trebuia să depășească substanțial primul an contractual. URSS livra materii prime industriale, produse petroliere și alimente, în special cereale; Germania livra utilaje industriale. Nu e un tabel de cantități de război: cifrele din literatura secundară nu sunt reproduse aici ca text de tratat. Negocierile începuseră la sfârșitul lunii octombrie 1940.

Tratatul de frontieră, publicat în Izvestia, stabilește că, pe sectorul indicat, granița de stat urmează linia fostei frontiere reale dintre Lituania și Polonia, apoi înțelegerile germano-lituaniene din 29 ianuarie 1928 și 22 martie 1939. Nu e un itinerar de delimitare: coordonatele complete sunt în instrumentul publicat. Limbi: germană și rusă.

Acordurile de strămutare: cetățenii germani și persoanele de naționalitate germană din RSS Lituaniană, Letonă și Estonă puteau trece în Germania; cetățenii lituanieni și persoanele de naționalitate lituaniană, rusă și belarusă din Germania (fostul Memel și Suwałki) puteau trece în URSS, în două luni și jumătate de la semnare, după procedura din acele acte. Acordul de la Moscova reglementează pretențiile patrimoniale legate de această strămutare. Nu e un ghid de transfer de populație.

Protocolul secret: Reichul renunță la pretenția asupra fâșiei de teritoriu lituanian din Protocolul suplimentar secret din 28 septembrie 1939, marcată pe harta anexă. URSS se angajează să despăgubească Germania cu 7.500.000 de dolari aur, egali cu 31.500.000 de mărci. O optime (3.937.500 de mărci) în livrări de metale neferoase în trei luni de la semnare; restul de șapte optimi (27.562.500 de mărci) în aur, prin deducere din plățile germane de aur scadente până la 11 februarie 1941, potrivit schimbului de scrisori Schnurre–Mikoyan legat de acordul comercial din aceeași zi.

Wikipedia atribuie pachetul lui Schulenburg și Molotov; textele oficiale împart semnăturile pe instrumente. Relatia comercială s-a întrerupt la 22 iunie 1941, când Germania a atacat Uniunea Sovietică. Nu se dezvoltă aici operațiunea ulterioară.

Palatul Senatului din Kremlin, Moscova. Wikimedia Commons, licență liberă.

Pentru context: German–Soviet Border and Commercial Agreement. Comuniqué-urile: The Ambassador in the Soviet Union (Steinhardt) to the Secretary of State.