La 1 octombrie 1800, la San Ildefonso, generalul Alexandre Berthier și Mariano Luis de Urquijo au semnat tratatul preliminar și secret dintre Republica Franceză și Majestatea Sa Catolică, despre mărirea Infantelui Duce de Parma în Italia și retrocedarea Louisianei. Data e 9 vendémiaire, anul IX. Nu e primul tratat de la San Ildefonso, din 1777, și nu al doilea, alianța din 19 august 1796.

Preambulul spune că regele Spaniei a vrut mereu o mărire care să pună domeniile ginerelui său, ducele de Parma, pe un picior mai potrivit demnității lui, iar Republica a făcut de mult cunoscută dorința de a redobândi colonia Louisiana. Articolul 1 angajează Franța să-i procure Infantelui o sporire de teritoriu până la un milion de locuitori, cu titlul de rege și toate drepturile regale, și să obțină încuviințarea Împăratului și a celorlalte state interesate, ca Infantul să intre în stăpânire fără împotrivire, la încheierea păcii cu Majestatea Imperială.

Articolul 2 lasă deschisă forma măririi: Toscana, dacă negocierile cu Împăratul o îngăduie; sau cele trei legații romane; sau oricare alte provincii continentale din Italia care alcătuiesc un stat rotunjit. Articolul 3: la șase luni după îndeplinirea deplină a condițiilor privitoare la Ducele de Parma, Spania retrocedează Republicii colonia sau provincia Louisiana, cu aceeași întindere pe care o are acum în mâinile Spaniei, pe care o avea când o stăpânea Franța, și așa cum trebuie să fie după tratatele încheiate ulterior între Spania și alte state.

Articolul 4: regele va da ordinele de ocupare de către Franța de îndată ce teritoriile destinate măririi Ducelui vor fi puse în mâinile Alteței Sale. Republica poate amâna luarea în stăpânire după comoditatea sa; când se va face, statele interesate vor conveni condiții pentru locuitori. Articolul 5: într-o lună după executarea clauzei parmezane, Spania predă, în porturi spaniole din Europa, șase nave de linie de șaptezeci și patru de tunuri, în stare bună, armate și echipate, gata să primească echipaje și provizii franceze.

Articolul 6 prevede cauză comună dacă, din pricina executării, cele două state sunt atacate sau amenințate. Articolul 7 spune că obligațiile de azi nu derogă de la tratatul de alianță de la San Ildefonso din 2 fructidor, anul IV, ci unesc din nou interesele. Articolul 8: ratificările se schimbă într-o lună, sau mai curând. Urquijo e cavaler al Ordinului Carol al III-lea și al Sfântului Ioan de Ierusalim, ambasador extraordinar lângă Republica Batavă și prim-secretar de stat ad interim.

Nu e tratatul de la Aranjuez din martie 1801, care a confirmat clauzele și a deschis calea regatului Etruriei, nu Lunéville din februarie, nu predarea efectivă din octombrie 1802 și nu vânzarea Louisianei către Statele Unite din 1803. Floridele nu sunt în text; cererea lui Berthier a fost respinsă. Nu e pacea de la Basel din 1795 și nu Fontainebleau din 1762, când Franța cedase Louisiana Spaniei.

Parterul Famei, Palatul Regal de la La Granja de San Ildefonso. Foto: Jl FilpoC, Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0.

Pentru context: Third Treaty of San Ildefonso. Textul: Treaty of San Ildefonso : October 1, 1800.