La 6 noiembrie 1925, la Haga, plenipotențiarii au semnat Aranjamentul privind depozitul internațional al desenelor și modelelor industriale, în temeiul articolului 15 din Convenția de Uniune de la Paris din 20 martie 1883, revizuită la Bruxelles (1900) și la Washington (1911). Un singur exemplar. Ratificările se depun la Haga cel târziu la 1 mai 1928; aranjamentul intră în vigoare, între țările care l-au ratificat, la o lună după această dată, cu aceeași forță și durată ca Convenția generală. Nu e Actul de la Haga de revizuire a Convenției de la Paris, semnat tot atunci. Nu e Actul de la Londra din 1934, nu e Actul de la Haga din 1960 și nu e Actul de la Geneva din 1999.

Articolul 1: resortisanții fiecărei țări contractante, și persoanele care îndeplinesc pe teritoriul Uniunii restrânse condițiile articolului 3 din Convenția generală, își asigură protecția desenelor sau modelelor în toate celelalte țări contractante printr-un depozit internațional la Biroul internațional al proprietății industriale din Berna. Articolul 2: depozitul cuprinde obiectul industrial, un desen, o fotografie sau altă reprezentare grafică suficientă; cererea, în dublu exemplar, în franceză, după Regulamentul de executare.

Articolul 3: Biroul înscrie cererea într-un registru special, notifică administrația indicată de fiecare țară și publică într-o foaie periodică, distribuită gratuit administrațiilor; depozitele rămân în arhivele Biroului. Articolul 4: deponentul e prezumat proprietar până la proba contrară; depozitul e pur declarativ și produce, în fiecare țară, aceleași efecte ca un depozit național la data internațională; publicitatea din articolul 3 e suficientă; prioritatea din articolul 4 al Convenției generale e garantată fără formalitățile acelui articol. Articolul 5: fără mențiune obligatorie pe obiect; fără decădere pentru neexploatare sau pentru introducerea de obiecte conforme.

Articolele 6–9: un desen sau mai multe, numărul precizat în cerere; plic deschis sau sigilat, inclusiv sistemul Soleau; prima perioadă admite ambele, a doua doar la descoperit. Articolul 7: protecție internațională 15 ani de la depozitul de la Berna — 5 plus 10. Articolele 10–12: aviz neoficial în primele șase luni ale anului al cincilea; cerere de prelungire cu cel puțin trei luni înainte; obiectele neprorogate, restituite la cerere și pe cheltuiala proprietarului, altfel distruse după doi ani. Articolul 14: la ordinul unui tribunal, Biroul deschide pachetul secret, extrage obiectul și îl reînchide după restituire.

Articolul 15, taxe înainte de înscriere: un desen, prima perioadă — 5 franci; a doua perioadă — 10 franci; depozit multiplu, prima perioadă — 10 franci; a doua — 50 de franci. Articolul 16: produsul net anual se împarte între țările contractante, după cheltuielile comune. Articolul 21: doar un minim de protecție; lasă intacte dispozițiile Convenției de la Berna revizuite din 1908 asupra operelor de artă aplicată. Articolul 22: aderare în forma articolelor 16 și 16 bis din Convenția generală. WIPO consemnează forța, la 1 iunie 1928, în patru țări: Germania, Țările de Jos, Spania, Elveția. Nu dăm aici lista actuală a Uniunii de la Haga.

Palatul Păcii, Haga, 1922. Loc de conferințe al orașului, nu sala confirmată a conferinței diplomatice. Wikimedia Commons, domeniu public.

Pentru context: Hague Agreement Concerning the International Deposit of Industrial Designs. Textul: Arrangement de La Haye (1925).