Instrumentul de capitulare a Italiei, numit ulterior Condiții suplimentare de armistițiu cu Italia, a fost semnat la Malta, pe 29 septembrie 1943, la bordul cuirasatului britanic HMS Nelson, de mareșalul Pietro Badoglio, șeful guvernului italian, și de generalul Dwight D. Eisenhower, comandantul suprem al Forțelor Aliate. Textele englez și italian; engleza e autentică, iar în caz de neînțelegere decide Comisia de control. A intrat în vigoare imediat. Nu e Armistițiul de la Cassibile din 3 septembrie, ale cărui clauze militare rămân valabile și pe care le completează, nici Tratatul de pace din 10 februarie 1947, care l-a înlocuit.

Preambulul amintește că, pe lângă termenii militari din septembrie, Italia se angajase să accepte și condiții politice, economice și financiare. Articolul 1: forțele de uscat, mare și aer, oriunde s-ar afla, se predau; participarea Italiei la război încetează; nu se opune operațiunilor Națiunilor Unite; se oprește distrugerea bunurilor. Articolele 2–6: informații despre dislocare, ordine publică, retragere din zone notificate, demobilizare după stabilimente comunicate. Articolele rămân cadru; nu sunt un itinerar de ocupație sau un regulament de internare a flotei.

Articolele 7–17 privesc adunarea navelor de război în porturi indicate, imobilizarea aeronavelor, navele comerciale, interdicția de a distruge instalații, fabricarea de material de război doar la direcția Națiunilor Unite, și dreptul de a folosi apele teritoriale și spațiul aerian. Articolele 18–21: ocuparea unor părți de teritoriu notificate, cu drepturile unei puteri ocupante acolo, acces la aerodromuri și porturi, și înlesniri de tranzit pe teritoriul neocupat. Articolul 29: Mussolini, apropiații fasciști și persoanele suspectate de crime de război, pe liste comunicate, să fie reținute și predate. Articolul 30: dizolvarea organizațiilor fasciste, inclusiv miliția și OVRA. Articolul 31: abrogarea legilor de discriminare rasială, religioasă sau politică și eliberarea deținuților pentru astfel de motive.

Articolul 33: restituiri, livrări, servicii sau plăți de despăgubire și cheltuieli de ocupație, după direcțiile Națiunilor Unite. Articolul 34: dezarmare, demobilizare și demilitarizare prescrise. Articolul 37: o Comisie de control a Națiunilor Unite. Articolul 41: „teritoriul italian” include coloniile și dependențele și, fără prejudiciu pentru suveranitate, Albania, cu excepțiile zonelor deja ocupate. Articolul 43: instrumentul rămâne în vigoare până la alte aranjamente sau până la tratatul de pace. Articolul 44: denunțare de către Națiunile Unite, cu efect imediat, dacă obligațiile nu sunt îndeplinite. O scrisoare a lui Eisenhower, din aceeași zi, recunoaște că unele clauze erau deja depășite de cooperarea italiană. Un protocol de la Brindisi, pe 9 noiembrie, a schimbat titlul și a adăugat guvernul sovietic în preambul.

Textul consultat e Instrument of Surrender of Italy, reluat de Avalon după Bevans. Armistițiul lung completează armistițiul scurt; nu e un ghid operațional de ocupație.

Coperta: Grand Harbour, Valletta, apele în care a fost semnat actul, la bordul HMS Nelson; nu pretindem nava. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Armistice of Malta; Armistice with Italy: Instrument of Surrender (Avalon).