La 29 aprilie 1945, la Palatul Regal din Caserta, se semnează Instrumentul de capitulare a tuturor forțelor germane și ale Republicii Sociale Italiene din Italia — Resa di Caserta.

Lt. Col. Victor von Schweinitz semnează pentru generalul Heinrich von Vietinghoff (Grupul de armate C); maiorul Eugen Wenner pentru SS-Obergruppenführer Karl Wolff și mareșalul Rodolfo Graziani; pentru Aliați, lt. gen. William D. Morgan semnează în numele feldmareșalului Harold Alexander.

Negocierile secrete (Operațiunea Sunrise), mediate inclusiv de Allen Dulles, începuseră din martie. Sovieticii, protestând față de excluderea lor, au trimis generalul Aleksei Kislenko ca martor; un ofițer polonez a fost de asemenea prezent.

Capitularea intră în vigoare la 2 mai 1945, încheind Campania din Italia. Trupele germane, fără aprovizionare de la începutul lui aprilie și fără poduri peste Po, erau deja în colaps; Vietinghoff notase că luptele ar înceta oricum în una-două zile.

Graziani predase pe 26 aprilie un document de capitulare echivalent și s-a predat pe 29 aprilie Corpului IV american. Pe 1 mai a ordonat Grupului Liguria să depună armele.

Actul de la Caserta e o capitulare locală unconditională, nu un tratat de pace; Pacea cu Italia se va încheia separat în 1947.

Capitularea de la Caserta din 29 aprilie 1945 rămâne actul care a închis frontul italian al celui de-al Doilea Război Mondial.

Imagine: Reggia di Caserta; Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Surrender at Caserta. Textul tratatului: Instrument of Surrender (Caserta, Wikisource).