Pe 20 noiembrie 2007, la Singapore, șefii de stat sau de guvern ai celor zece state membre ale Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est, reuniți la al 13-lea summit ASEAN cu ocazia a 40 de ani de la fondare, au semnat Carta Asociației. Nu este Declarația ASEAN de la Bangkok și nu este planul Comunității economice ASEAN, un document distinct din aceeași sesiune. Carta are 13 capitole, 55 de articole și patru anexe: organe ministeriale sectoriale, entități asociate, steagul și emblema.

Articolul 3 conferă ASEAN, ca organizație interguvernamentală, personalitate juridică. Articolul 4 enumeră membrii: Brunei Darussalam, Cambodgia, Indonezia, Republica Democrată Populară Lao, Malaysia, Uniunea Myanmar, Filipine, Singapore, Thailanda și Viet Nam. Articolul 6: aderarea unor noi membri se decide prin consens de către Summit, după recomandarea Consiliului de coordonare; criteriile sunt situarea în Asia de Sud-Est recunoscută, recunoașterea de toți membrii, acceptarea Cartei și capacitatea de a îndeplini obligațiile. Candidatul este admis prin semnarea unui instrument de aderare.

Articolul 7: Summitul, format din șefii de stat sau de guvern, este organul suprem de decizie politică și se întrunește de două ori pe an, găzduit de statul care deține președinția. Articolul 8: Consiliul de coordonare reunește miniștrii de externe cel puțin de două ori pe an. Articolul 9 instituie trei consilii de comunitate: politică și de securitate, economică și socioculturală. Articolul 11: Secretarul general este numit de Summit pentru un mandat de cinci ani care nu se reînnoiește, prin rotație alfabetică între naționalitățile membrilor. Articolul 12: fiecare stat desemnează un reprezentant permanent cu rang de ambasador, stabilit la Jakarta. Articolul 14: ASEAN înființează un organ pentru drepturile omului, al cărui mandat urmează să fie stabilit de reuniunea miniștrilor de externe.

Articolul 20: deciziile se iau, ca principiu de bază, prin consultare și consens; dacă consensul nu se obține, Summitul poate hotărî cum se ia o decizie anume; o încălcare gravă a Cartei sau neconformarea se trimit Summitului. Articolul 21 permite, pentru angajamente economice, o participare flexibilă, inclusiv formula ASEAN Minus X, atunci când există consens în acest sens. Articolul 34: limba de lucru a ASEAN este engleza. Articolul 36: deviza este „O viziune, o identitate, o comunitate”.

Articolul 47: Carta este semnată de toate statele membre și supusă ratificării după procedurile interne; instrumentele se depun la Secretarul general, care notifică fiecare depunere. Intră în vigoare în a treizecea zi de la depunerea celui de-al zecelea instrument. Seria de tratate a Națiunilor Unite înregistrează intrarea în vigoare la 15 decembrie 2008. Articolul 53: originalul semnat, un singur exemplar în engleză, se depune la Secretarul general, care eliberează câte o copie certificată fiecărui membru. Articolul 54 prevede înregistrarea la Secretariatul ONU, conform articolului 102 din Carta ONU. Articolul 52 păstrează valabile tratatele, declarațiile și celelalte instrumente ASEAN anterioare; la neconcordanță, Carta prevalează.

Nu este Declarația de la Singapore privind Carta, adoptată în aceeași sesiune, nu este Tratatul de prietenie și cooperare din 1976 și nu este mandatul ulterior al organului pentru drepturile omului.

Imagine: Hotelul Shangri-La, Singapore, locul celui de-al 13-lea summit ASEAN; Ruben Schade, 10 iulie 2009; CC BY-SA 2.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: ASEAN Charter. Textul tratatului: Carta Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est, Singapore, 20 noiembrie 2007.