Concordata dintre Sfântul Scaun și Republica Portugheză a fost semnată în Cetatea Vaticanului, pe 7 mai 1940, de cardinalul Luigi Maglione, secretar de stat al papei Pius al XII-lea, și de plenipotențiarii portughezi generalul Eduardo Augusto Marques, președinte al Camerei Corporative, juristul Mário de Figueiredo și ministrul plenipotențiar Vasco Francisco Caetano de Quevedo. Nu e Concordata din 1857, nici cea din 1886, ale căror dispoziții rămân în vigoare doar în partea neatinsă de acorduri ulterioare. Textele autentică sunt portugheza și italiana, în dublu exemplar. Publicată în Acta Apostolicae Sedis, volumul 32.

Preambulul spune că pontiful și președintele Republicii Portugheze vor să statornicească situația juridică a Bisericii Catolice în Portugalia, să recunoască libertatea Bisericii și să ocrotească interesele națiunii, inclusiv în ce privește misiunile catolice și Padroado-ul Orientului. Nu transcriem un ghid colonial sau misionar. În aceeași zi a fost semnat și un Acord misionar distinct, care dezvoltă articolele XXVI–XXVIII; articolul de față rămâne la concordatul principal.

Articolul I recunoaște personalitatea juridică a Bisericii Catolice. Relațiile amicale cu Sfântul Scaun se asigură, în forma istorică, printr-un nunțiu apostolic la Lisabona și un ambasador portughez pe lângă Sfântul Scaun. Articolul II garantează exercitarea liberă a autorității bisericești în sfera ei: Sfântul Scaun poate publica dispoziții de guvernare a Bisericii și poate coresponda cu prelații, clerul și catolicii din Portugalia, fără aprobare prealabilă a Statului pentru bule și instrucțiuni.

Articolele III–VIII recunosc dreptul Bisericii de a se organiza după dreptul canonic, de a constitui asociații cu personalitate juridică prin simpla comunicare a episcopului, de a dobândi și administra bunuri și de a strânge colecte. Statul recunoaște Bisericii proprietatea asupra unor bunuri de cult aflate încă în posesia sa — temple, reședințe episcopale și parohiale, seminarii — cu excepția celor afectate serviciilor publice sau clasificate monumente naționale; acestea din urmă rămân ale Statului, cu afectare permanentă slujirii bisericești. Nu transcriem un cadastru.

Arhiepiscopii și episcopii rezidențiali, coadjutorii cu drept de succesiune, parohii și rectorii de seminarii trebuie să fie cetățeni portughezi. Înainte de numirea unui arhiepiscop, episcop rezidențial sau coadjutor cu drept de succesiune, Sfântul Scaun comunică numele ales guvernului portughez, ca să afle dacă există obiecții de caracter politic general; tăcerea de treizeci de zile înseamnă absența obiecțiilor, iar demersurile rămân secrete. Rămâne rezervat regimul Padroado, fără a-l descrie ca instrucțiune de numire.

Statul recunoaște efecte civile căsătoriilor celebrate după legea canonică, dacă actul e transcris în registrele stării civile. În temeiul însușirilor esențiale ale căsătoriei catolice, prin însăși celebrarea canonică soții se înțelege că renunță la facultatea civilă de a cere divorțul, care nu se aplică de tribunalele civile acestor căsătorii. Cauzele de nulitate și de dispensă a căsătoriei rate și neconsumate rămân la instanțele bisericești; sentințele definitive, verificate de Signatura Apostolică, sunt transmise pe cale diplomatică Curții de Apel competente. Nu transcriem o procedură de divorț sau de anulare.

Concordata se ratifică și intră în vigoare la schimbul instrumentelor de ratificare, în afară de partea care depinde de legislație internă complementară a Republicii Portugheze, care trebuie să urmeze în cel mult două luni de la ratificare. Carta portugheză de confirmare și ratificare, împreună cu Acordul misionar, a fost publicată în Diário da República. Un protocol adițional din 1975 a modificat, după Revoluția garoafelor, clauza privind divorțul civil; instrumentul din 1940 a rămas temei până la o concordată nouă, semnată în 2004 de guvernul José Manuel Barroso.

Coperta: Palatul Apostolic din Vatican, sediul Secretariatului de Stat al Sfântului Scaun; nu pretindem sala de semnare. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Concordat of 1940; Concordata entre a Santa Sé e a República Portuguesa de 1940.