La Geneva, plenipotențiarii semnează Convenția relativă la sclavie, într-un singur exemplar, depus în arhivele Ligii Națiunilor. Data instrumentului este 25 septembrie 1926. Nu este Actul de la Bruxelles din 1890 și nu este Convenția de la Saint-Germain-en-Laye din 10 septembrie 1919.

Textele autentice sunt franceza și engleza. Semnează, între alții, viscontele Cecil of Chelwood pentru Imperiul Britanic, L. de Brouckère pentru Belgia, Fridtjof Nansen pentru Norvegia și Nicolae Titulescu pentru România. Cecil declară că semnătura lui nu leagă India și dominioanele care semnează separat.

Preambulul invocă raportul Comisiei temporare a sclaviei, numite de Consiliul Ligii la 12 iunie 1924, și spune că trebuie împiedicată munca forțată să alunece spre condiții analoge sclaviei. Articolul 1: sclavia este starea sau condiția unei persoane asupra căreia se exercită oricare dintre puterile dreptului de proprietate. Comerțul cu sclavi cuprinde captura, dobândirea, vânzarea, schimbul și transportul.

Articolul 2: fiecare parte, pentru teritoriile aflate sub suveranitatea, jurisdicția, protecția, suzeranitatea sau tutela ei, se îndatorează să prevină și să înăbușe comerțul cu sclavi și să aducă, progresiv și cât mai curând posibil, desființarea deplină a sclaviei în toate formele ei. Nu este o abolire imediată, scrisă ca dată unică.

Articolul 5: munca obligatorie sau forțată, după o trecere, numai pentru scopuri publice; unde încă se cere pentru alte scopuri, se stinge progresiv, rămâne excepțională, se plătește și nu mută lucrătorii de la locul obișnuit. Răspunderea cade asupra autorităților centrale. Articolul 6: pedepse aspre pentru încălcări.

Articolul 11: convenția rămâne deschisă semnării membrilor Ligii până la 1 aprilie 1927; apoi secretarul general cheamă și statele din afara Ligii. Articolul 12: ratificările se depun la secretarul general; pentru fiecare stat, convenția intră în vigoare la depunere. Prima înregistrare în seria tratatelor Ligii este 9 martie 1927, volumul 60.

Nu este Protocolul din 7 decembrie 1953, care mută depozitarul la Organizația Națiunilor Unite și intră în vigoare la 7 iulie 1955. Nu este Convenția suplimentară din 7 septembrie 1956. Nu este Convenția ILO asupra muncii forțate din 1930.

Articolul 9 îngăduie rezervă pentru unele teritorii; India o folosește pentru articolele 2(b), 5, 6 și 7 în anumite ținuturi de frontieră. Semnătura Africii de Sud se aplică și Africii de Sud-Vest.

Imagine: Convenția relativă la sclavie, Geneva, 25 septembrie 1926; copie a originalului, World Digital Library; domeniu public, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: 1926 Slavery Convention. Textul tratatului: UKTS 16 (1927) Cmd. 2910, Convenția asupra sclaviei, 25 septembrie 1926.