Convenția de la Buenos Aires asupra proprietății literare și artistice a fost semnată la Buenos Aires, pe 11 august 1910, la a patra Conferință internațională americană. Șaisprezece articole, în spaniolă, engleză, portugheză și franceză, depuse la Ministerul de Externe al Argentinei. Nu e Convenția de la Mexico City din 1902, nici cea de la Rio de Janeiro din 1906, nici revizuirea de la Havana din 1928 și nici Convenția interamericană de la Washington din 1946, care o înlocuiește între părțile ei.

Articolul 1 recunoaște și protejează drepturile de proprietate literară și artistică. Articolul 2 definește lucrările: cărți, scrieri, opere dramatice și muzicale, desene, pictură, sculptură, gravură, fotografii, globuri, planuri și orice producție ce poate fi publicată prin impresionare sau reproducere. Articolul 3: recunoașterea dreptului obținut într-un stat produce efecte de plin drept în celelalte, fără altă formalitate, dacă pe lucrare apare o mențiune de rezervare a dreptului de proprietate — formula istorică „toate drepturile rezervate”, nu un ghid de înregistrare.

Articolul 4: autorul sau cesionarii au puterea exclusivă de a dispune, publica, cesiona, traduce și reproduce, în întregime sau în parte. Articolul 5: se prezumă autor persoana al cărei nume sau pseudonim cunoscut apare pe lucrare. Articolele 6–7: durata nu depășește termenul din țara de origine; țara de origine e cea a primei publicări în America, iar la publicare simultană cea cu termenul cel mai scurt. Articolul 8: o lucrare neprotejată la origine nu dobândește protecție la ediții ulterioare. Articolul 9: traducerile autorizate sunt protejate ca opere originale.

Articolele 10–12: discursurile din adunări deliberative, instanțe sau întruniri publice pot fi reluate în presa zilnică, cu respectarea legislației interne; scrierile literare, științifice sau artistice din ziare și reviste nu se reproduc fără consimțământ; știrile de informare generală nu beneficiază de protecție; extrasele pentru instrucție sau crestomație sunt libere. Articolul 13 califică drept reproducere ilicită aproprierea indirectă fără caracter original și reproducerea aproape integrală sub pretext de critică.

Articolul 14: publicațiile care încalcă dreptul de autor pot fi confiscate în statele semnatare, fără prejudiciul despăgubirilor sau pedepselor din legea locului fraudei — cadru, fără un ghid de executare. Articolul 15 rezervă fiecărui guvern dreptul de a permite, controla sau interzice circulația, reprezentarea sau expoziția. Articolul 16: convenția produce efecte între statele care o ratifică la trei luni după comunicarea ratificării guvernului argentinian și rămâne în vigoare până la un an după denunțare, care nu afectează decât statul denunțător.

Coperta: Palatul Congresului Națiunii din Buenos Aires, clădire publică a capitalei în anii conferinței; nu pretindem sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Buenos Aires Convention; Buenos Aires Convention on Literary and Artistic Copyright (WIPO Lex).