La 27 octombrie 2005, la Faro, Portugalia, a fost încheiată Convenția-cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate (CETS 199). Un singur exemplar, engleză și franceză deopotrivă autentice, depus în arhivele Consiliului Europei. Depozitar: Secretarul General. Nu e Convenția culturală europeană din 1954, nu e Convenția de la Granada asupra patrimoniului arhitectural (1985), nu e Convenția de la Valletta asupra patrimoniului arheologic (1992, revizuită) și nu e Convenția europeană a peisajului de la Florența (2000), deși preambulul le invocă. Preambulul leagă dreptul de a se implica în patrimoniul ales de DUDU 1948 și de Pactul privind drepturile economice, sociale și culturale din 1966. Deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei.

Articolul 1: drepturile legate de patrimoniul cultural sunt inerente dreptului de a participa la viața culturală; responsabilitate individuală și colectivă; conservarea și folosirea durabilă au ca scop dezvoltarea umană și calitatea vieții. Articolul 2: patrimoniul cultural e un grup de resurse moștenite, identificate de oameni independent de proprietate, ca expresie a valorilor, credințelor, cunoștințelor și tradițiilor în evoluție, inclusiv mediul rezultat din interacțiunea dintre oameni și locuri; o comunitate patrimonială e formată din cei care țin la anumite aspecte și vor să le transmită, în cadrul acțiunii publice. Articolul 3: patrimoniul comun al Europei — toate formele de patrimoniu cultural ca sursă de memorie, identitate, coeziune și creativitate, plus idealurile născute din progrese și conflicte, pentru o societate pașnică bazată pe drepturile omului, democrație și stat de drept.

Articolul 4: oricine, singur sau colectiv, are dreptul să beneficieze de patrimoniu și să-l îmbogățească, și datoria de a respecta patrimoniul altora ca pe al său; restricțiile, numai cele necesare într-o societate democratică. Articolul 5: interes public; identificare, studiu, interpretare, protecție, conservare și prezentare; legislație pentru exercitarea articolului 4; climat economic și social pentru participare; protecție ca factor al dezvoltării durabile, al diversității culturale și al creației contemporane; valoare indiferent de originea bunului. Articolul 6: convenția nu limitează drepturile din Convenția europeană a drepturilor omului, nu atinge dispoziții mai favorabile și — esențial — nu creează drepturi executorii. Este cadru, nu titlu justiciabil.

Articolul 7: etica prezentării, conciliere când comunități atribuie valori contradictorii aceluiași bun, patrimoniul ca resursă de coexistență pașnică, educație de-a lungul vieții. Articolul 8: evaluări de impact cultural, echilibru între diversitatea culturală, biologică, geologică și peisageră, coeziune socială, calitate a inserțiilor contemporane. Articolul 9: integritate la schimbări, management durabil, reglementări tehnice care țin seama de conservare, materiale și meșteșuguri tradiționale, calificări profesionale. Articolul 10: potențial economic, fără a compromite valorile intrinseci. Articolul 12: participare la identificare și dezbatere publică; acces, mai ales pentru tineri și persoane dezavantajate. Articolul 14: tehnologie digitală pentru acces, standarde compatibile, combaterea traficului ilicit, fără ca conținutul digital să prejudicieze conservarea bunului existent.

Articolul 18: ratificare, acceptare sau aprobare la Secretarul General; intră în vigoare în prima zi a lunii de după trei luni de la al zecelea stat membru — 1 iunie 2011. Articolul 19: după vigoare, Comitetul Miniștrilor poate invita state nemembre și Comunitatea Europeană. Articolul 16: un comitet desemnat de Comitetul Miniștrilor supraveghează aplicarea, gestionează sistemul partajat de informații, dă avize interpretative. Denunțare cu efect după șase luni. România a devenit parte ulterior; nu e ziua ratificării românești.

Catedrala din Faro, orașul unde s-a încheiat convenția. Fațada, nu sala de semnare. Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0.

Pentru context: Faro Convention. Textul: Council of Europe Framework Convention on the Value of Cultural Heritage for Society (CETS 199).