Convenția privind recunoașterea divorțurilor și a separărilor de corp a fost încheiată la Haga, pe 1 iunie 1970, la a unsprezecea sesiune a Conferinței de la Haga de drept internațional privat, textele englez și francez fiind egal autentice, într-un exemplar depus la Ministerul Afacerilor Externe al Țărilor de Jos. Nu e Regulamentul Bruxelles II, care a venit mai târziu în Uniunea Europeană, și nu e Convenția de la Haga din 1961 privind protecția minorilor. Articolul 27: intră în vigoare în a șaizecea zi după al treilea instrument de ratificare. A intrat în vigoare la 24 august 1975, după ratificările Regatului Unit, Danemarcei și Suediei.

Preambulul urmărește să înlesnească recunoașterea divorțurilor și separărilor obținute pe teritoriile părților. Articolul 1: se aplică recunoașterii, într-un stat contractant, a divorțurilor și separărilor obținute în altul, în urma unei proceduri judiciare sau oficial recunoscute și legale acolo. Nu se aplică constatărilor de vină și nici măsurilor accesorii, în special obligațiilor pecuniare sau încredințării copiilor. Articolul 2: recunoașterea e datorată, cu rezervele convenției, dacă la data sesizării erau îndeplinite factori de legătură bazați pe reședința obișnuită și pe naționalitate. Nu transcriem un ghid de alegere a forului.

Articolul 3: unde statul de origine folosește domiciliul ca criteriu de competență, „reședința obișnuită” îl include, cu o excepție. Articolul 6: dacă pârâtul s-a înfățișat, statul de recunoaștere e legat de constatările de fapt privind competența; recunoașterea nu se refuză pentru că legea internă n-ar fi permis divorțul pe aceleași fapte sau pentru că s-a aplicat altă lege, și fondul nu se reexaminează. Articolele 7–10: refuz posibil dacă ambele părți erau naționale ale unor state fără divorț, dacă citarea a fost inadecvată, dacă e incompatibil cu o hotărâre anterioară de stare civilă sau dacă e vădit contrar ordinii publice.

Articolul 11: statul ținut să recunoască un divorț nu poate împiedica recăsătorirea pe motiv că legea altui stat nu îl recunoaște. Articolul 17: nu împiedică reguli interne mai favorabile recunoașterii. Articolul 26: deschisă semnării statelor reprezentate la a unsprezecea sesiune; ratificare la depozitarul olandez. Articolul 28: aderare după intrarea în vigoare, cu efect numai față de statele care acceptă aderarea. Articolul 30: cinci ani, reînnoire tacită, denunțare cu șase luni înainte. Articolul 25: rezerve numai cele din articolele 19, 20, 21 și 24.

Coperta: Palatul Păcii de la Haga, sediul Conferinței; nu pretindem sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Hague Divorce Convention; Convention on the Recognition of Divorces and Legal Separations (HCCH).