De la începutul veacului al XVII-lea, shogunatul Tokugawa ținea țara închisă: negoț doar cu olandezii și chinezii, numai la Nagasaki. În 1844, Willem al II-lea al Țărilor de Jos a scris să se deschidă singuri, înainte să-i deschidă alții. În 1846, comodorul James Biddle a fost alungat. Pe 8 iulie 1853, Matthew Calbraith Perry a intrat cu patru nave de război la Uraga, gura golfului Edo; a refuzat Nagasaki, a debarcat pe 14 iulie la Kurihama cu scrisoarea președintelui Millard Fillmore. Shogunul Tokugawa Ieyoshi a murit la câteva zile; fiul bolnav Iesada a lăsat Consiliul Bătrânilor, sub Abe Masahiro. Abe a întrebat daimyo-ii: din 61 de răspunsuri, 19 da, 19 nu, restul nehotărâți.

Perry s-a întors pe 11 februarie 1854, cu opt nave. Negocierile, de pe 8 martie, o lună. Americanii au arătat mașini; japonezii, sumo. Perry a respins Nagasaki. Convenția de pace și prietenie, în engleză, olandeză, chineză și japoneză, s-a semnat la 31 martie 1854, la Kanagawa, azi Piața Deschiderii Portului din Yokohama, lângă Arhivele de Istorie. Pentru Statele Unite: Perry. Pentru „augustul suveran al Japoniei”: Hayashi Daigaku-no-kami, Ido, principe de Tsushima; Izawa, principe de Mimasaka; Udono, din Consiliul Veniturilor. Pe exemplarul englez, japonezii n-au iscălit: legea lor oprea supușii să pună numele pe un act în limbă străină.

Articolul I: pace deplină, statornică, fără deosebire de persoane sau locuri. Articolul II: portul Shimoda, în principatul Izu, se deschide îndată; Hakodate, în principatul Matsumae, în anul japonez următor. Lemn, apă, merinde, cărbune, după un tarif plătit în aur și argint. Articolul III: naufragiații americani sunt aduși la Shimoda sau Hakodate; cheltuielile nu se înapoiază, de nicio parte. Articolul IV: nu sunt închiși; stau sub legi drepte. Articolul V: la Shimoda se pot mișca în raza a șapte ri de la o insuliță din golf; la Hakodate, limitele după vizita escadrei. Nu ca olandezii și chinezii de la Nagasaki.

Articolul VI: alte mărfuri sau trebi, prin chibzuială. Articolul VII: schimb de monedă și de bunuri, după rânduieli vremelnice japoneze; ce nu vor să schimbe, americanii duc. Articolul VIII: lemnul, apa, merindele, cărbunele numai prin dregători japonezi. Articolul IX: clauza națiunii celei mai favorizate, fără întârziere și fără nouă chibzuială. Articolul X: niciun alt port, afară de naufragiu sau furtună. Articolul XI: consul american la Shimoda, după optsprezece luni, dacă una din părți socotește de trebuință. Articolul XII: ratificare de președintele Statelor Unite, cu sfatul Senatului, și de suveranul Japoniei, schimb în optsprezece luni. Schimbul, la Shimoda, pe 21 februarie 1855.

Nu e tratat de comerț. Acela, Harris, vine în 1858, cu concesiuni, extrateritorialitate și taxe mici. După Kanagawa: britanicii (octombrie 1854), rușii (Shimoda, 7 februarie 1855), francezii (1858). Înăuntru, reînarmarea domeniilor, mișcarea sonnō jōi, slăbirea shogunului, Restaurația Meiji. Împăratul Kōmei a încuviințat textul fără tragere de inimă. Coperta e vizita lui Perry la Kanagawa, 1854, pe Commons.

Surse: Convention of Kanagawa; Avalon Project, Treaty of Kanagawa; March 31, 1854.