La Paris, pe 8 mai 1924, marchizul de Crewe, ambasador britanic, Raymond Poincaré, președinte al Consiliului și ministru de Externe al Franței, baronul Camillo Romano Avezzana, ambasadorul Italiei, vicontele Ishii Kikujirō, ambasadorul Japoniei, și Ernestas Galvanauskas, președinte al Consiliului și ministru de Externe al Lituaniei, au semnat Convenția privind teritoriul Memel. Imperiul Britanic, Franța, Italia și Japonia, semnatare cu Statele Unite ale Tratatului de la Versailles, transferă Lituaniei, sub condițiile convenției, toate drepturile și titlurile cedate de Germania prin articolul 99 al tratatului de pace, asupra ținutului dintre Marea Baltică, frontiera de nord-est a Prusiei Orientale și vechea frontieră germano-rusă.

Versailles desprinsese ținutul de Germania și îl pusese sub administrație interaliată, cu garnizoană franceză. În ianuarie 1923, răscoala de la Klaipėda a trecut controlul local în mâini lituaniene. Conferința Ambasadorilor a recunoscut transferul pe 16 februarie 1923; Lituania a acceptat pe 13 martie. Convenția de față nu este acea răscoală, nici articolul 99 din 1919, nici adoptarea de către Consiliul Societății Națiunilor din 14 martie 1924, după raportul comisiei lui Norman Davis.

Negocierile conduse de Jules Laroche au eșuat câtă vreme proiectele rezervau Poloniei drepturi largi în port. Lituania, fără legături diplomatice cu Varșovia din pricina Vilniusului, a respins aceste clauze. Consiliul Societății Națiunilor a adoptat textul în martie 1924, în ciuda protestelor poloneze. Varianta semnată nu dă Poloniei un regim special în port.

Articolul al doilea așază ținutul Memel, sub suveranitatea Lituaniei, ca unitate cu autonomie legislativă, judecătorească, administrativă și financiară, în limitele statutului din anexa 1. Articolul al treilea obligă Lituania să aplice anexa 2 despre port și anexa 3 despre tranzit. Articolul al patrulea cere rambursarea cheltuielilor de ocupație, de administrație și a jumătate din cheltuielile de delimitare. Articolele 5–7 trec proprietatea germană de stat, cu excepțiile prevăzute, și leagă Lituania de articolele 254 și 256 din Versailles, cu ipotecă de prim rang în favoarea Comisiei de reparații.

Locuitorii germani peste 18 ani, domiciliați în ținut cel puțin de la 10 ianuarie 1920, capătă de drept naționalitatea lituaniană; pot opta pentru cetățenia germană în 18 luni de la ratificarea lituaniană, cu mutare în Germania în doi ani. Serviciul militar este amânat până la 1 ianuarie 1930. Articolul 15 interzice cesiunea suveranității fără consimțământul părților contractante. Articolul 17 dă oricărui membru al Consiliului Societății Națiunilor dreptul să semnaleze încălcări; diferendele de drept sau de fapt merg, la cerere, la Curtea Permanentă de Justiție Internațională.

Statutul, 38 de articole, este dat în numele Lituaniei. Președintele republicii numește un guvernator; ținutul are dietă aleasă pe trei ani și un directorat de cinci membri, care rămâne în funcție cât are încrederea dietei. Lituaniana și germana sunt limbi oficiale egale. Portul este de interes internațional: un consiliu de trei membri — unul numit de guvernul lituanian, unul de directorat, al treilea de Societatea Națiunilor, fără a fi cetățean al unui stat riveran al Nemunasului — administrează, exploatează și dezvoltă portul. Anexa de tranzit garantează libertatea, mai ales a lemnului pe Nemunas. Convenția nu este ultimatumul german din 1939, care a cerut retrocedarea ținutului.

Articolul 18 spune că textele francez și englez sunt deopotrivă autentice, că ratificările se depun la Paris și că actul intră în vigoare de îndată ce sunt depuse. Un singur exemplar rămâne în arhivele Republicii Franceze. Lituania a înregistrat convenția la Secretariatul Societății Națiunilor; ratificarea britanică a fost depusă la Paris pe 25 august 1925, dată de la care actul a avut efect deplin între puterile Antantei.

Imagine: ținutul Memel în Lituania; Wiskandar, CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Klaipėda Convention. Textul tratatului: UKTS Cmd. 2541: Convenția privind teritoriul Memel, 8 mai 1924.