Convenția privind regimul strâmtorilor s-a semnat la Montreux, la 20 iulie 1936, în unsprezece exemplare; primul, cu sigilii, rămâne în arhivele guvernului Republicii Franceze. Înlocuiește Convenția de la Lausanne din 24 iulie 1923. Strâmtorile, în preambul: Dardanelele, Marea Marmara și Bosforul. Părți: Bulgaria, Franța, Marea Britanie, Australia, Grecia, Japonia, România, Turcia, URSS, Iugoslavia. Plenipotențiari, după deplinele puteri: între alții, Rüştü Aras și Suad Davaz, Numan Menemencioğlu, Asim Gündüz, Necmeddin Sadak (Turcia); Maxime Litvinoff (URSS); Joseph Paul-Boncour și Henri Ponsot (Franța); lordul Stanley (Marea Britanie); S. M. Bruce (Australia); Nicolas Politis (Grecia); Nicolas Titulesco (România). Italia a refuzat conferința; Statele Unite nu au trimis observator. Limba originală: franceză. Înregistrare: LNTS vol. 173, p. 213, nr. 4015, 11 decembrie 1936.

Articolul 1: libertatea de tranzit și navigație pe mare în strâmtori; exercitarea ei e reglementată de convenție. Secțiunea I, nave comerciale. Articolul 2: în timp de pace, libertate deplină zi și noapte, sub orice pavilion, cu orice marfă, fără alte formalități decât articolul 3; taxe numai cele din anexa I, dacă nava nu acostează; pilotajul și remorcajul rămân facultative. Articolul 3: oprire la stația sanitară de la intrare. Articolul 4: război, Turcia nebeligerantă — libertate sub articolele 2 și 3. Articolul 5: Turcia beligerantă — navele care nu aparțin unui inamic, fără ajutor dat inamicului, intrare ziua, pe ruta indicată. Articolul 6: pericol iminent de război — articolul 2 rămâne, dar intrare ziua, rută indicată; pilotajul poate fi obligatoriu, fără taxă. Articolul 7: „navă comercială” = tot ce nu cade sub secțiunea II.

Secțiunea II, nave de război. Definițiile: anexa II (din Tratatul naval de la Londra, 25 martie 1936). Articolul 10: în pace, nave de suprafață ușoare, nave minore și auxiliare, din Marea Neagră sau nu, tranzit liber, ziua, sub articolele 13 și următoarele. Articolul 11: puterile riverane pot trece nave capitale peste tonajul articolului 14, una câte una, escortate de cel mult două distrugătoare. Articolul 12: submarine riverane, construite sau cumpărate în afara Mării Negre, sau la reparații, cu preaviz, ziua, la suprafață, una câte una. Articolul 13: notificare diplomatică, opt zile; pentru ne-riverane, de dorit cincisprezece. Articolul 14: tonaj agregat în tranzit, cel mult 15.000 tone și nouă nave, cu excepțiile articolului 11 și anexei III.

Articolul 18: în pace, tonajul agregat al puterilor ne-riverane în Marea Neagră, 30.000 tone, până la 45.000 dacă flota cea mai puternică din bazin crește cu cel puțin 10.000; o singură putere ne-riverană, cel mult două treimi; ședere maximă 21 de zile. Articolul 19: război, Turcia nebeligerantă — navele beligerante nu trec, în afara articolului 25 și a asistenței unui stat victimă a agresiunii, în virtutea unui tratat de asistență mutuală care leagă Turcia, în cadrul Pactului Societății; pot totuși reveni la bază. Articolul 20: Turcia beligerantă — trecerea e la discreția guvernului turc. Articolul 21: pericol iminent — Turcia poate aplica articolul 20, cu notificare; Consiliul Societății, majoritate de două treimi, plus majoritatea părților, o poate obliga să înceteze. Articolul 23: aeronave civile pe rute indicate de Turcia, cu preaviz.

Articolul 24: funcțiile Comisiei Internaționale din 1923 trec la guvernul turc, care strânge statistici, supraveghează navele de război și trimite raport anual. Articolul 26: ratificări depuse la Paris; proces-verbal când există șase instrumente, inclusiv al Turciei; convenția intră în vigoare la data acelui proces-verbal (9 noiembrie 1936). Articolul 27: aderare deschisă oricărei puteri semnatare a Păcii de la Lausanne. Articolul 28: douăzeci de ani; principiul articolului 1 rămâne fără limită de timp; fără denunțare cu doi ani înainte, rămâne în vigoare până la doi ani după o denunțare. Articolul 29: revizuire la fiecare cinci ani; articolele 14 și 18 cer o a doua parte și majoritate de trei sferturi, cu trei sferturi din puterile riverane, inclusiv Turcia.

Protocolul, în vigoare din ziua semnării: Turcia poate remilitariza imediat zona strâmtorilor; de la 15 august 1936 aplică provizoriu regimul. Japonia rezervă, ad referendum, interpretarea articolelor 19 și 25 față de Pactul Societății, nefiind membru. Nu e Convenția strâmtorilor din 13 iulie 1841 și nu e actul de demilitarizare de la Lausanne din 1923. Coperta e Palatul Montreux, locul conferinței și al semnării.

Surse: Montreux Convention Regarding the Regime of the Straits; League of Nations Treaty Series, vol. 173, p. 213.