La 3 octombrie 1739, în lagărul de sub Niš, Imperiul Rus și Poarta Otomană au încheiat, prin mijlocirea curții franceze, convenția de hotar care urmează tratatul ruso-otoman semnat tot prin Villeneuve, la 18 septembrie, tot sub Belgrad. Nu e pacea habsburgă de la Belgrad din aceeași zi de septembrie, care e alt instrument, cu Neipperg și cu vizirul, despre Serbia și Oltenia.
Tratatul preliminar de la 18 septembrie, copia din Arhiva principală de la Moscova, îl leagă pe Villeneuve, consilier de stat al Majestății Preacreștine și ambasador la Poartă, de marele vizir Hacı Mehmet Pașa. Împărăteasa e Anna, sultanul Mahmud, fiul lui Mustafa. Articolul 3 dărâmă cu totul cetatea Azov; pământul ei, după hotarele din 1700, rămâne pustiu, barieră între imperii. Rusia poate zidi o cetate nouă aproape de ostrovul Cerkask, pe Don, veche graniță rusească; Poarta, una pe hotarele cubaneze, spre Azov. Taganrog, deja dărâmat, nu se reînnoiește. Rusia nu are voie să țină sau să clădească flotă de război, nici alte corăbii, nici pe Marea Azov, nici pe Marea Neagră.
Convenția de la Niš, „în consecința Tratatului de pace de la Belgrad”, fixează linia. Articolul 2: de cealaltă parte a Niprului, adică spre răsărit, de la izvorul răsăritean al brațului Konskie Vody se duce o linie dreaptă până la izvorul apusean al Berdei Mari; tot pământul și apele dintre Nipru, Konskie Vody, acea linie și Berda Mare rămân Porții; ce e dincolo rămâne Rusiei, afară de ce spune articolul următor. Articolul 3: între Berda Mare și Mius, hotarele rămân cum le-a pus tratatul din 1700.
Articolul 6 al instrumentului din septembrie lasă ambele Cabarde, Mare și Mică, slobode, sub stăpânirea niciunui imperiu, barieră; turcii și tătarii nu intră, Rusia le lasă în pace; totuși, după obiceiul vechi, ambele părți iau amanate, și dacă cabardinii dau pricină de plângere, fiecare îi poate pedepsi. Articolul 9 dă negoț liber, cu vamă ca altor puteri; comerțul rusesc pe Marea Neagră se face numai pe vase ale supușilor turci. Articolul 7 eliberează prizonierii fără schimb și fără răscumpărare, afară de cei care au luat legea creștină în Rusia sau mahomedană la Poartă.
Münnich, care luase Moldova, n-a fost la tratative. Ratificările, după articolul 15, se schimbă în trei luni prin ambasadorul francez; convenția de la Constantinopol din 28 decembrie și manifestul Annei din februarie 1740 închid dosarul. Nu e pacea de la Prut din 1711, nu Küçük Kaynarca din 1774 și nu instrumentul de la Ingul Mare din 1740, care a desenat apoi linia dintre Bug și Nipru.
Harta teatrului războiului ruso-turc din 1735–1739, ediție Ottens, 1744. Imagine: Wikimedia Commons, domeniu public.
Pentru context: Treaty of Niš (1739). Textul: Конвенция в лагере под Ниссою, 3 октября 1739.
0 Comentarii
Nu există comentarii la acest articol. Fii primul care scrie!