Convenția Consiliului Europei privind spălarea, căutarea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea terorismului a fost deschisă spre semnare la Varșovia, pe 16 mai 2005, ca Tratatul nr. 198. Nu e Convenția de la Strasbourg din 1990 (ETS 141), pe care o actualizează, nici Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului (CETS 196), deschisă tot atunci. Textele autentică sunt engleza și franceza, într-un singur exemplar depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general transmite copii certificate. Înregistrată la ONU ca UNTS nr. 45796, volumul 2569.

Preambulul leagă lupta împotriva crimei grave, devenită problemă internațională, de metode moderne: a lipsi infractorii de produsele infracțiunii și de instrumentele ei, și de un sistem de cooperare internațională. Reamintește ETS 141, Rezoluția 1373 (2001) a Consiliului de Securitate, în special punctul 3.d, și Convenția internațională pentru reprimarea finanțării terorismului din 9 decembrie 1999, articolele 2 și 4, care obligă părțile să incrimineze finanțarea terorismului. Nu transcriem un ghid de finanțare sau de spălare.

Articolul 1 definește, pentru convenție, produsele (orice avantaj economic din infracțiuni), bunurile, instrumentele, confiscarea ca măsură judiciară de privare definitivă, infracțiunea predicat, unitatea de informații financiare ca agenție națională centrală de primire, analiză și diseminare, înghețarea sau sechestrul ca interdicție temporară, și finanțarea terorismului prin trimitere la articolul 2 al convenției ONU din 1999. Articolul 2: fiecare parte adoptă măsurile necesare ca să aplice capitolele III–V și finanțării terorismului, inclusiv asupra bunurilor de origine licită sau ilicită folosite ori destinate acestui scop. Nu transcriem tehnici de investigație.

Capitolul III cere părților să poată confisca instrumentele, produsele sau bunurile de valoare corespunzătoare, inclusiv bunurile transformate, amestecate sau veniturile derivate, în limitele prevăzute. Convenția prevede unități de informații financiare și măsuri de prevenire, fără a descrie un regulament operațional de raportare. Capitolul IV organizează cooperarea internațională la cea mai largă măsură posibilă pentru investigații și proceduri de confiscare, cu autoritate centrală; temeiurile de refuz și forma cererilor rămân la nivelul principiului. Nu transcriem un protocol de sechestru transfrontalier.

Articolul 48 instituie un mecanism de monitorizare prin Conferința părților și o cale de soluționare a diferendelor. Articolul 49: deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei, Comunității Europene și statelor nemembre care au participat la elaborare; instrumentele se depun la secretarul general. Intră în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării a trei luni de când șase semnatari, dintre care cel puțin patru membri ai Consiliului, și-au exprimat consimțământul. Oficiul tratatelor consemnează 1 mai 2008. Nicio parte la convenția din 1990 nu poate ratifica pe aceasta fără a se considera legată cel puțin de dispozițiile corespunzătoare ale celei din 1990 la care e deja ținută. Între părțile la ambele, se aplică textul din 2005.

Coperta: Castelul Regal din Varșovia, capitala locului de semnare, cu ocazia Summitului al treilea al Consiliului Europei; nu pretindem sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: 2005 Warsaw Convention; Council of Europe Convention on Laundering, Search, Seizure and Confiscation of the Proceeds from Crime and on the Financing of Terrorism (CETS No. 198).