Pe 18 decembrie 1979, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, reunită la New York, adoptă prin rezoluția 34/180 Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei. Convenția este deschisă semnării la sediul ONU pe 1 martie 1980. Textele autentice sunt araba, chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola. Depozitarul este secretarul general.

Articolul 1 definește discriminarea față de femei ca orice deosebire, excludere sau restricție pe criteriul sexului, care are ca efect sau ca scop să compromită sau să anuleze recunoașterea, beneficiul sau exercitarea de către femei, indiferent de starea civilă, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pe baza egalității bărbaților și femeilor, în domeniul politic, economic, social, cultural, civil sau în oricare alt domeniu. Articolul 2 cere condamnarea discriminării, o politică de eliminare a ei, inclusiv prin constituție, legislație, sancțiuni, abolirea practicilor discriminatorii și abrogarea dispozițiilor penale naționale care constituie discriminare. Articolul 3 cere măsuri în toate domeniile, inclusiv legislație, pentru dezvoltarea deplină a femeilor. Articolul 4 permite măsuri speciale temporare pentru accelerarea egalității de facto și măsuri de protecție a maternității. Articolul 5 cere modificarea tiparelor sociale și culturale care înrădăcinează inferioritatea sau superioritatea unui sex și educația familială care recunoaște maternitatea ca funcție socială și responsabilitatea comună a bărbaților și a femeilor în creșterea copiilor.

Articolul 6 cere suprimarea tuturor formelor de trafic de femei și de exploatare a prostituției femeilor. Articolul 7 asigură dreptul de a vota, de a fi alese, de a participa la elaborarea politicii publice și la organizații neguvernamentale. Articolul 8 cere posibilitatea de a reprezenta guvernul la nivel internațional. Articolul 9 cere drepturi egale privind dobândirea, schimbarea sau păstrarea naționalității și naționalitatea copiilor. Articolul 10 cere egalitate în educație, inclusiv aceleași programe, examene, calificări ale cadrelor, burse și reducerea abandonului școlar al fetelor. Articolul 11 cere egalitate în muncă: dreptul la muncă, aceleași posibilități de angajare, libera alegere a profesiei, promovare, formare, remunerație egală, securitate socială, protecția sănătății și interzicerea concedierii pe motiv de sarcină sau de concediu de maternitate. Articolul 12 cere egalitate în sănătate, inclusiv servicii de planificare a familiei, și servicii corespunzătoare în sarcină, naștere și perioada postnatală, gratuite acolo unde este necesar. Articolul 13 cere egalitate în prestații familiale, credite și viața culturală și recreativă. Articolul 14 cere măsuri pentru femeile din mediul rural. Articolul 15 cere egalitate în fața legii, capacitate juridică identică și libertatea de a alege domiciliul. Articolul 16 cere egalitate în căsătorie și în familie, inclusiv consimțământ liber, aceleași drepturi în timpul căsătoriei și la desfacerea ei, asupra copiilor, numelui și bunurilor; logodna și căsătoria unui copil nu au efect juridic.

Articolul 17 instituie Comitetul pentru eliminarea discriminării față de femei, cu optsprezece experți la intrarea în vigoare și douăzeci și trei după cel de-al treizeci și cincilea stat parte, aleși pe patru ani, în nume personal. Articolul 18 cere rapoarte în termen de un an de la intrarea în vigoare pentru statul vizat, apoi cel puțin o dată la patru ani. Articolul 20 prevede, în principiu, o sesiune de cel mult două săptămâni pe an. Articolul 21 cere un raport anual către Adunarea Generală, prin Consiliul Economic și Social. Articolul 23 lasă neatinse dispozițiile interne sau internaționale mai favorabile egalității. Articolul 24 cere măsuri naționale pentru realizarea deplină a drepturilor recunoscute.

Articolul 25 deschide convenția semnării și aderării tuturor statelor. Articolul 26 permite cererea de revizuire, asupra căreia decide Adunarea Generală. Articolul 27 prevede că convenția intră în vigoare în a treizecea zi după depunerea celui de-al douăzecilea instrument de ratificare sau de aderare. Aceste condiții s-au împlinit ulterior; convenția a intrat în vigoare pe 3 septembrie 1981. Articolul 28 interzice rezervele incompatibile cu obiectul și scopul convenției. Articolul 29 trimite diferendele nerezolvate prin negociere la arbitraj, apoi, dacă este cazul, la Curtea Internațională de Justiție, cu posibilitatea de a nu se considera legat de acest paragraf.

Nu este Declarația din 1967 privind eliminarea discriminării față de femei. Nu este Protocolul facultativ din 6 octombrie 1999, care deschide comunicări individuale către Comitet.

Imagine: clădirea Secretariatului ONU, New York; Choinowski, 27 aprilie 2015; CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Convention on the Elimination of All Forms of Discrimination Against Women. Textul tratatului: Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei, New York, 18 decembrie 1979.