La 10 decembrie 1976, Adunarea Generală a ONU a adoptat Convenția privind interzicerea folosirii militare sau a oricărei alte folosiri ostile a tehnicilor de modificare a mediului, prin rezoluția 31/72, care a trimis textul tuturor statelor spre examinare, semnare și ratificare. UNTC o înregistrează la New York, cu această dată. Nu e un tratat semnat în bloc în ziua adoptării. Conform articolului IX și a mențiunii de încheiere, convenția a fost deschisă spre semnare la Geneva la 18 mai 1977; apoi, până la 4 octombrie 1978, la New York. Șase texte autentice: englez, arab, chinez, francez, rus și spaniol; depozitar, Secretarul general (articolul X). Forța: la depunerea a douăzeci de instrumente de ratificare (articolul IX(3)). Data forței: 5 octombrie 1978. Înregistrare din oficiu: UNTS I-17119, vol. 1108. Durată nelimitată (articolul VII).

Preambulul: consolidarea păcii, oprirea cursei înarmărilor, dezarmare generală și completă; progresul științific poate deschide posibilități de modificare a mediului; Declarația de la Stockholm din 16 iunie 1972; folosirea pașnică ar putea îmbunătăți raportul om–natură; folosirea militară sau ostilă ar putea avea efecte extrem de dăunătoare. Articolul I(1): fiecare parte se angajează să nu recurgă la folosirea militară sau la orice altă folosire ostilă a tehnicilor de modificare a mediului care au efecte largi, de lungă durată sau grave, ca mijloace de distrugere, daună sau vătămare a oricărui alt stat parte. Articolul I(2): să nu ajute, să nu încurajeze și să nu îndemne niciun stat, grup de state sau organizație internațională la activități contrare.

Articolul II: „tehnici de modificare a mediului” înseamnă orice tehnică de schimbare, prin manipularea deliberată a proceselor naturale, a dinamicii, compoziției sau structurii Pământului — inclusiv biota, litosfera, hidrosfera și atmosfera — sau a spațiului extraatmosferic. Articolul III: dispozițiile nu împiedică folosirea pașnică și nu aduc atingere principiilor recunoscute de drept internațional privind această folosire; schimb de informații științifice și cooperare, ținând seama de nevoile zonelor în curs de dezvoltare. Textul nu e un ghid de aplicare ostilă.

Articolul IV: măsuri interne, potrivit proceselor constituționale, pentru a interzice și a preveni orice activitate contrară, oriunde sub jurisdicția sau controlul părții. Articolul V: consultare și cooperare, inclusiv prin proceduri ONU; la cererea unei părți, depozitarul convoacă în termen de o lună un Comitet consultativ de experți, al cărui statut e anexa, parte integrantă. Orice parte care are motive să creadă că alta încalcă obligațiile poate depune o plângere la Consiliul de Securitate, cu informații și probe; părțile se angajează să coopereze la anchetă; asistență dacă Consiliul decide că o parte a fost sau e susceptibilă de a fi vătămată. Articolul VI: amendamente, acceptate de o majoritate a părților.

Articolul VIII: la cinci ani de la forță, conferință de reexaminare la Geneva; apoi, la intervale de cel puțin cinci ani, la cererea majorității; dacă zece ani nu s-a ținut nicio conferință, depozitarul consultă părțile — o treime sau zece, oricare e mai mic, e suficientă pentru convocare. Anexa: comitetul constată fapte, fără vot pe fond; președinte, depozitarul sau reprezentantul său. Nu e un tratat de interzicere absolută a oricărei modificări a mediului: pragul e folosirea ostilă cu efecte largi, de lungă durată sau grave, între părți.

Clădirea Secretariatului ONU, New York, locul adoptării de către Adunare. Deschiderea semnăturilor, la Geneva, e ulterioară. Orașul adoptării, nu sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Pentru context: United Nations General Assembly Resolution 31/72. Textul: UNTS, Convention on the Prohibition of Military or Any Other Hostile Use of Environmental Modification Techniques, vol. 1108, I-17119.