La 11 decembrie 1953, la Paris, a fost semnată Convenția europeană privind formalitățile prescrise pentru cererile de brevete, Seria tratatelor europene nr. 16. Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei. Preambulul: simplificarea și unificarea, pe cât posibil, a formalităților prevăzute de legislațiile naționale pentru cererile de brevete; articolul 15 al Convenției de la Paris pentru protecția proprietății industriale, semnată pe 20 martie 1883, revizuită până la Londra, 2 iunie 1934. Texte autentice: engleză și franceză, cu aceeași autoritate; un singur original, în arhivele Consiliului Europei. Depozitar: Secretarul general.

Articolul 1(1): o cerere de brevet într-un stat contractant poate fi cerută să corespundă articolului 2; nu i se refuză data de depunere pe motive formale dacă îndeplinește articolul 3; nu e respinsă, dacă legea internă e altfel respectată, cât timp sunt satisfăcute articolele 4–6. Articolul 1(2): statele contractante nu impun alte cerințe formale decât cele din convenție, dar pot dispensa de oricare dintre ele. Articolul 2: formular, descriere (în dublu, sau triplu la examinare de noutate), desene, mostre dacă legea o cere, împuternicirea agentului fără legalizare, dovada calității dacă solicitantul nu e inventatorul, și taxele.

Articolul 3: data de depunere nu se refuză pe motive formale dacă formularul, chiar neconform articolului 4, e însoțit de o descriere în limba recunoscută, de un exemplar al desenelor unde e necesar și de taxe sau dovada plății; legea internă poate fixa termene de regularizare. Articolul 3(3): cererile pot fi trimise prin poștă, fără a afecta regulile privind agentul sau adresa de comunicare. Articolele 4–6 definesc când formularul, descrierea și desenele se consideră formal în ordine — dimensiuni de hârtie, lizibilitate, marje, desen pe material transparent, fără culoare — nu un ghid de depunere, ci un plafon de formalități.

Articolul 7: cine invocă prioritatea Convenției de la Paris se bucură de cel puțin două luni de la cererea ulterioară pentru declarație; statul poate cere ca declarația să fie făcută în termenul de prioritate al acelei convenții. Copie certificată a descrierii și desenelor cererii originare; dacă documentele sunt în engleză, franceză sau germană, sau însoțite de o traducere certificată într-una dintre aceste limbi, nu e necesară o traducere în limba țării, decât dacă autoritatea competentă o cere.

Articolul 8(1): deschisă semnării membrilor Consiliului Europei; ratificare; instrumentele, la Secretarul general. Articolul 8(2): produce efecte în prima zi a lunii următoare depunerii celui de-al patrulea instrument de ratificare. Forța: 1 iunie 1955. Articolul 9: după forță, deschisă aderării statelor membre ale Uniunii internaționale pentru protecția proprietății industriale. Articolul 11: durată nelimitată; denunțare cu un an de preaviz. Nu e o convenție de brevet european ulterior; e un acord de formalități naționale.

Quai d'Orsay, Paris, orașul semnării, nu sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Pentru context: European Convention relating to the Formalities required for Patent Applications. Textul: European Convention relating to the Formalities required for Patent Applications (ETS No. 16).