Convenția europeană privind statutul juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei a fost deschisă semnării la Strasbourg, pe 15 octombrie 1975, statelor membre ale Consiliului Europei. Textele englez și francez sunt la fel de autentice, într-un singur exemplar depus în arhivele Consiliului; depozitarul e secretarul general. A intrat în vigoare la 11 august 1978, la trei luni după al treilea instrument. Nu e Convenția europeană privind adopția și nu e Convenția privind relațiile personale cu copiii.

Preambulul constată că multe state membre au redus diferențele de statut față de copiii născuți în căsătorie și că disparitățile rămân mari. Articolul 1 obligă fiecare parte să-și pună legea în acord cu convenția și să notifice secretarului general măsurile luate. Articolul 2: filiația maternă a oricărui copil născut în afara căsătoriei se întemeiază numai pe faptul nașterii. Articolul 3: filiația paternă poate fi dovedită sau stabilită prin recunoaștere voluntară ori prin hotărâre judecătorească.

Articolul 4: recunoașterea voluntară a paternității nu poate fi împiedicată sau contestată, în măsura în care legea internă prevede aceste proceduri, decât dacă cel care vrea să recunoască sau a recunoscut copilul nu este tatăl biologic. Articolul 5: în acțiunile privind filiația paternă sunt admisibile probe științifice care pot stabili sau înlătura paternitatea. Clauza spune doar că proba e admisibilă, nu descrie o metodă.

Articolul 6: tatăl și mama au aceeași obligație de întreținere ca și cum copilul s-ar fi născut în căsătorie; unde legea pune întreținerea copilului născut în căsătorie în sarcina unor membri ai familiei tatălui sau a mamei, aceeași obligație profită și copilului născut în afara căsătoriei. Articolul 7: dacă filiația e stabilită față de ambii părinți, autoritatea părintească nu poate fi atribuită automat numai tatălui; transferul ei e posibil, iar cazurile se guvernează de legea internă. Articolul 8: părintele care nu are autoritatea părintească sau custodia poate obține, în cazurile potrivite, un drept de a păstra legătura cu copilul.

Articolul 9: copilul născut în afara căsătoriei are același drept de succesiune în averea tatălui, a mamei și a unui membru al familiei lor ca și cum s-ar fi născut în căsătorie. Articolul 10: căsătoria dintre tată și mamă îi conferă copilului statutul juridic al unui copil născut în căsătorie.

Articolul 11: ratificare, acceptare sau aprobare prin depunerea instrumentului la secretarul general; intrarea în vigoare la trei luni după al treilea instrument, iar pentru un semnatar ulterior la trei luni după propriul instrument. Articolul 12: după intrarea în vigoare, Comitetul Miniștrilor poate invita un stat nemembru să adere; aderarea produce efecte la trei luni de la depunere. Articolul 13 permite declararea teritoriilor cărora li se aplică convenția și extinderea ulterioară, cu retragerea declarației după procedura denunțării.

Articolul 14: cel mult trei rezerve, numai la articolele 2–10, fiecare la o singură dispoziție; rezervele generale sunt interzise. O rezervă e valabilă cinci ani de la intrarea în vigoare pentru partea respectivă și poate fi reînnoită pe perioade succesive de cinci ani, prin declarație înainte de expirare; poate fi retrasă total sau parțial. Articolul 15: denunțare cu efect la șase luni. Articolul 16 enumeră notificările secretarului general. Coperta arată catedrala din Strasbourg, reper al orașului unde a fost deschisă convenția, nu sala de semnare.

Surse consultate: European Convention on the Legal Status of Children born out of Wedlock; textul oficial, European Convention on the Legal Status of Children Born out of Wedlock (ETS No. 85).