La Montreal, la 1 martie 1991, la încheierea Conferinței internaționale de drept aerian (12 februarie–1 martie 1991), statele participante semnează Convention on the Marking of Plastic Explosives for the Purpose of Detection. Textele autentice sunt engleză, franceză, rusă, spaniolă și arabă; depozitar e Secretarul general al Organizației Aviației Civile Internaționale (ICAO). Convenția e deschisă semnării la Montreal pe 1 martie 1991, apoi la sediul ICAO până la intrarea în vigoare.

Preambulul exprimă preocuparea față de actele de terorism, inclusiv cele îndreptate împotriva aeronavelor, și notează folosirea explozivilor plastici; recunoaște că marcarea lor pentru detecție ar contribui semnificativ la prevenire; reamintește Rezoluția Consiliului de Securitate 635 (1989), Rezoluția Adunării Generale 44/29 și Rezoluția A27-8 a Adunării ICAO privind un instrument internațional pentru marcarea explozivilor plastici sau în foaie.

Articolul I definește explozivii (produse cunoscute ca explozivi plastici, inclusiv în formă de foaie flexibilă), agentul de detecție, marcarea, fabricarea, dispozitivele militare autorizate și statul producător. Articolul II obligă fiecare Parte să interzică și să prevină fabricarea pe teritoriul său a explozivilor nemarcați. Articolul III interzice și previne mișcarea în sau din teritoriu a explozivilor nemarcați, cu excepții limitate pentru autorități militare sau de poliție.

Articolul IV cere control strict asupra stocurilor de explozivi nemarcați existente la intrarea în vigoare: stocurile neținute de autorități militare/poliție trebuie distruse, consumate în scopuri compatibile, marcate sau făcute permanent ineficiente în trei ani; stocurile militare/poliție neîncorporate în dispozitive autorizate, în cincisprezece ani. Articolele V–VII instituie International Explosives Technical Commission (15–19 experți numiți de Consiliul ICAO) pentru evaluarea dezvoltărilor tehnice și propuneri de amendare a Anexei tehnice.

Articolul XIII fixează intrarea în vigoare în a șaizecea zi după depunerea celui de-al treizeci și cincilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, cu condiția ca cel puțin cinci state să se declare state producătoare. Convenția intră în vigoare la 21 iunie 1998; e înregistrată în UNTS ca nr. 36984 (volumul 2122).

Textul de față se referă la Convenția semnată la Montreal la 1 martie 1991; Anexa tehnică, parte integrantă, listează agenții de detecție acceptați pentru marcaj.

Imagine: sediul ICAO, Montreal; Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Convention on the Marking of Plastic Explosives. Textul tratatului: Convention on the Marking of Plastic Explosives for the Purpose of Detection, Montreal, 1 March 1991.