La Paris, pe 20 mai 1875, șaptesprezece state au semnat Convenția Metrului, ca să asigure unificarea internațională și desăvârșirea sistemului metric. Plenipotențiarii — printre ei principele de Hohenlohe-Schillingsfürst, contele Apponyi, baronul Beyens, vicomtele d'Itajubá, Elihu B. Washburne, ducele Decazes, vicomtele de Meaux, Jean-Baptiste Dumas, Constantin Nigra, Carlos Ibáñez de Ibero, Jean-Conrad Kern, Husny Bey și Eliseo Acosta — au pus sigiliile armelor pe un act de paisprezece articole, cu regulament anexat. Marea Britanie și Țările de Jos nu au semnat atunci.

Convenția nu este metrul Arhivelor din 1799, nici Comisia Internațională a Metrului din 1870–1872, care a hotărât să reproducă prototipurile existente, nici amendamentul de la Sèvres din 6 octombrie 1921, nici Sistemul Internațional de Unități din 1960.

Articolul întâi obligă părțile să întemeieze și să întrețină, pe cheltuială comună, un Birou Internațional de Măsuri și Greutăți, științific și permanent, cu sediul la Paris. Articolul al treilea îl pune sub conducerea exclusivă a unui Comitet Internațional de Măsuri și Greutăți, el însuși sub autoritatea unei Conferințe Generale a delegaților tuturor guvernelor contractante. Articolul al patrulea dă președinția conferinței președintelui în exercițiu al Academiei de Științe din Paris.

Articolul al șaselea încredințează Biroului comparațiile și verificările noilor prototipuri ale metrului și kilogramului, păstrarea prototipurilor internaționale, comparațiile periodice ale etaloanelor naționale, ale termometrelor, ale prototipurilor cu etaloanele nemetrice, etalonarea regulilor geodezice și verificările cerute de guverne, societăți savante sau savanți. Articolul al optulea: prototipurile și martorii lor stau depozitate la Birou; accesul este rezervat Comitetului.

Regulamentul anexat, douăzeci și două de articole, limitează clădirea și instalațiile la 400.000 de franci. Comitetul are paisprezece membri din state diferite; la început sunt doisprezece din vechiul comitet permanent al comisiei din 1872, plus doi delegați. Conferința se întrunește la Paris cel puțin o dată la șase ani, votează pe state, câte un vot, și înnoiește pe jumătate Comitetul. Articolul 9 al convenției acoperă cheltuielile prin contribuții după populație; sumele trec, la început de an, prin Ministerul francez de Externe, la Caisse des dépôts et consignations.

Articolul 13 îngăduie denunțarea după doisprezece ani, cu înștiințare de un an; statul care iese pierde coproprietatea prototipurilor și a Biroului. Articolul 14: ratificările se schimbă la Paris în șase luni, sau mai curând dacă se poate, iar convenția se pune în executare de la 1 ianuarie 1876. Actul de la Paris nu este acea dată de executare.

Guvernul francez s-a angajat, prin articolul al doilea, să înlesnească achiziția sau construcția clădirii prevăzute de regulament. Pavilioanele de la Breteuil, în parcul Saint-Cloud, au devenit sediul Biroului; semnarea din 1875 s-a făcut la Paris, nu acolo. Limba autentică a tratatului este franceza.

Imagine: Pavillon de Breteuil, carte poștală circa 1900; Archives départementales des Hauts-de-Seine, Licence Ouverte, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Metre Convention. Textul tratatului: Documents diplomatiques de la Conférence du mètre, Paris 1875.