Convenția privind protecția maternității, 2000 (nr. 183), a fost adoptată la Geneva, pe 15 iunie 2000, de Conferința Internațională a Muncii, a 88-a sesiune, întrunită din 30 mai. Textele englez și francez sunt egal autentice. Nu e Convenția din 1919 (nr. 3) și nu e Convenția revizuită din 1952 (nr. 103), pe care o revizuiește. Preambulul invocă CEDAW, Convenția privind drepturile copilului și declarațiile ILO privind egalitatea și principiile fundamentale. Conferința a fost declarată închisă în aceeași zi; președintele Mario Alberto Flamarique și directorul general Juan Somavia au autentificat textul a doua zi.

Articolul 2: se aplică tuturor femeilor salariate, inclusiv formelor atipice de muncă dependentă; un membru poate exclude, după consultare, categorii limitate când aplicarea ar ridica probleme speciale de fond. Articolul 3: măsuri ca femeile însărcinate sau care alăptează să nu fie silite la muncă socotită de autoritatea competentă dăunătoare sănătății mamei sau copilului. Articolul 4: concediu de maternitate de cel puțin paisprezece săptămâni, din care șase săptămâni obligatorii după naștere, dacă nu se convine altfel la nivel național; porțiunea prenatală se prelungește dacă nașterea întârzie, fără a reduce concediul postnatal obligatoriu. Nu transcriem un protocol medical.

Articolul 5: concediu suplimentar, pe certificat medical, pentru boală sau complicații. Articolul 6, la nivel de cadru: prestații în bani care să asigure întreținerea mamei și a copilului; unde se calculează din câștigul anterior, nu mai puțin de două treimi; prestații medicale prenatale, la naștere și postnatale, plus spitalizare când e nevoie; finanțare prin asigurare socială obligatorie sau fonduri publice, nu pe seama individuală a angajatorului, cu excepțiile prevăzute. Articolul 8: concedierea e ilegală pe durata sarcinii, a concediului și a unei perioade ulterioare, în afara motivelor nelegate de sarcină sau naștere; dreptul de a reveni pe același post sau unul echivalent. Articolul 9: maternitatea nu e sursă de discriminare la angajare, inclusiv interdicția testului de sarcină la candidatură, cu excepțiile prevăzute de lege pentru anumite munci.

Articolul 15: leagă doar membrii ale căror ratificări sunt înregistrate de directorul general al Biroului Internațional al Muncii; produce efecte la douăsprezece luni după înregistrarea a două ratificări; pentru fiecare membru ulterior, tot la douăsprezece luni. A intrat în vigoare pe 7 februarie 2002. UNTS nr. 38441, volumul 2181. Eticheta de tag: OIM, nu OIT.

Coperta: sediul OIM de la Geneva, pe lac; nu pretindem sala conferinței. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Maternity Protection Convention, 2000; Maternity Protection Convention, 2000 (C183, ILO authentic text).