La 7 noiembrie 1962, Adunarea Generală a ONU a adoptat, prin rezoluția 1763 A (XVII), Convenția privind consimțământul la căsătorie, vârsta minimă pentru căsătorie și înregistrarea căsătoriilor. Aceeași rezoluție a deschis textul spre semnare la 10 decembrie 1962, la sediul ONU din New York. Cinci texte egale: chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă. Nu e Convenția suplimentară din 1956 privind sclavia și nu e CEDAW din 1979.

Preambulul invocă articolul 16 din Declarația Universală a Drepturilor Omului — bărbații și femeile de vârstă deplină, fără limitare de rasă, naționalitate sau religie, au dreptul de a se căsători; căsătoria numai cu consimțământul liber și deplin al soților viitori — și rezoluția 843 (IX) din 17 decembrie 1954. Statele, inclusiv cele responsabile de teritorii neautonome și sub tutelă până la independență, trebuie să ia măsuri pentru a desființa obiceiuri, legi vechi și practici incompatibile, între altele libertatea deplină în alegerea soțului, eliminarea căsătoriilor copiilor și a logodnei fetelor înainte de pubertate, pedepse unde e cazul, și un registru civil sau altul în care se consemnează toate căsătoriile.

Articolul 1: nicio căsătorie nu e încheiată legal fără consimțământul deplin și liber al ambelor părți, exprimat personal, după publicitate, în prezența autorității competente să celebreze și a martorilor, potrivit legii. Prin excepție, una dintre părți nu trebuie să fie prezentă dacă autoritatea constată împrejurări excepționale și consimțământul a fost exprimat, și nu retras, înaintea unei autorități competente, în forma prevăzută de lege. Articolul 2: părțile adoptă legislație care precizează o vârstă minimă; nicio căsătorie sub această vârstă, în afară de dispensă acordată de o autoritate competentă, pentru motive serioase, în interesul soților viitori. Convenția nu fixează un număr de ani. Articolul 3: toate căsătoriile se înregistrează într-un registru oficial corespunzător, de către autoritatea competentă.

Articolul 4: deschisă spre semnare până la 31 decembrie 1963 pentru statele membre ONU, membre ale agențiilor specializate și statele invitate de Adunarea Generală; supusă ratificării, instrumentele la Secretarul General. Articolul 5: aderare pentru aceleași categorii. Articolul 6: forța în a nouăzecea zi după depunerea celui de-al optulea instrument de ratificare sau aderare; pentru statele ulterioare, tot 90 de zile. Colecția ONU: 9 decembrie 1964, nr. 7525, vol. 521, p. 231.

Articolul 7: denunțare prin notificare scrisă către Secretarul General, cu efect la un an; convenția încetează când denunțarea reduce numărul părților sub opt. Articolul 8: litigiile de interpretare sau aplicare nerezolvate prin negociere se trimit, la cererea tuturor părților la litigiu, Curții Internaționale de Justiție, dacă nu convin alt mod. Nu dăm aici numărul actual de semnatari sau de părți.

Sala Adunării Generale a ONU, New York. Sediul deschiderii spre semnare, nu fotografia confirmată a ședinței din 1962. Wikimedia Commons, CC BY-SA 2.0.

Pentru context: Convention on Consent to Marriage, Minimum Age for Marriage and Registration of Marriages. Textul: UNTS vol. 521, p. 231, nr. 7525.