Pe 12 decembrie 2000, la Palermo, este deschisă semnării Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate. Semnarea rămâne deschisă la Palermo până pe 15 decembrie, apoi la sediul ONU din New York până pe 12 decembrie 2002. Nu este Protocolul împotriva traficului ilegal de migranți, deschis tot atunci, și nu este Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane.

Adunarea Generală adoptase convenția la New York pe 15 noiembrie 2000, prin rezoluția 55/25. Are 41 de articole. Articolul 1 stabilește scopul: promovarea cooperării pentru prevenirea și combaterea mai eficientă a criminalității transnaționale organizate. Articolul 36 o deschide și către organizațiile de integrare economică regională, dacă cel puțin un stat membru a semnat. Textele autentice sunt araba, chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola. Depozitarul este secretarul general.

Articolul 2 definește grupul infracțional organizat ca un grup structurat de trei sau mai multe persoane, care există o perioadă de timp, care acționează concertat pentru a comite una sau mai multe infracțiuni grave sau fapte prevăzute de convenție, în scopul unui folos financiar sau material. Infracțiunea gravă este fapta pedepsită cu privare de libertate de cel puțin patru ani. Grupul structurat nu este format întâmplător pentru o faptă imediată. Articolul 3 aplică convenția infracțiunilor din articolele 5, 6, 8 și 23, precum și infracțiunii grave, atunci când fapta este transnațională și implică un astfel de grup.

Articolul 5 cere incriminarea participării intenționate la un grup infracțional organizat, inclusiv a înțelegerii de a comite o infracțiune gravă pentru un folos material și a participării active, cu bună știință, la activitățile grupului. Articolul 6 cere incriminarea spălării produselor infracțiunii. Articolul 8 cere incriminarea corupției, în special a oferirii și a solicitării unui folos necuvenit unui funcționar public. Articolul 23 incriminează obstrucționarea justiției.

Articolul 16 reglementează extrădarea pentru faptele prevăzute, iar articolul 18 cere cea mai largă asistență judiciară reciprocă. Articolul 10 prevede răspunderea persoanelor juridice. Articolele 24 și 25 privesc protecția martorilor și asistența victimelor. Articolul 32 instituie Conferința Părților, care supraveghează aplicarea convenției.

Articolul 38 prevede că convenția intră în vigoare în a nouăzecea zi după depunerea celui de-al patruzecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare. Aceste condiții s-au împlinit ulterior; convenția a intrat în vigoare pe 29 septembrie 2003. Articolul 41 desemnează secretarul general ca depozitar și prevede depunerea originalului la acesta. Secretariatul este asigurat de Oficiul ONU pentru Droguri și Criminalitate.

Nu este Convenția ONU împotriva corupției, deschisă la Mérida pe 9 decembrie 2003, și nu este Protocolul privind armele de foc din 31 mai 2001. Nu este rezoluția 55/25 din 15 noiembrie ca evenimentul zilei, ci deschiderea semnării la Palermo.

Imagine: Palatul Normanilor, Piazza del Parlamento, Palermo; Colsu, 13 aprilie 2016; CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: United Nations Convention Against Transnational Organized Crime. Textul tratatului: Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, Palermo, 12 decembrie 2000.