Pe 9 decembrie 2003, la Mérida, Yucatán, Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției a fost deschisă semnării, la Conferința politică la nivel înalt găzduită de Mexic. Textul fusese adoptat de Adunarea Generală prin rezoluția 58/4 din 31 octombrie. Texte autentice, cu aceeași forță: arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă. Depozitar: secretarul general al ONU. 71 de articole, opt capitole. Nu este Convenția OECD din 1997 privind mituirea funcționarilor publici străini și nu este Convenția de la Palermo împotriva criminalității transnaționale organizate.

Articolul 1: scopurile sunt promovarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției; cooperarea internațională și asistența tehnică, inclusiv recuperarea activelor; integritatea, răspunderea și buna administrare a treburilor și a bunurilor publice. Articolul 2 definește, între altele, funcționarul public, funcționarul public străin și funcționarul unei organizații publice internaționale; convenția nu definește corupția. Articolul 4: protecția suveranității, în spiritul Cartei ONU. Preambulul constată că fenomenul nu mai este local, ci transnațional.

Capitolul II, articolele 5–14, impune politici de prevenire în sectorul public și privat: organe independente de prevenire, cu resurse și personal pregătit; recrutare pe merit și transparență în funcția publică, inclusiv, pe cât posibil, finanțarea candidaților și a partidelor; coduri de conduită și declarații de avere; achiziții publice și gestiunea finanțelor publice; integritatea justiției; măsuri pentru sectorul privat; participarea societății civile și accesul la informație; prevenirea spălării banilor.

Capitolul III: incriminări obligatorii includ mituirea funcționarilor publici naționali (articolul 15), oferirea de mită funcționarilor publici străini și ai organizațiilor publice internaționale (articolul 16 alineatul 1), delapidarea (articolul 17), spălarea produselor infracțiunii (articolul 23) și obstrucționarea justiției (articolul 25). Statele urmează să examineze, fără obligație de rezultat identic, traficul de influență, abuzul de funcții, îmbogățirea ilicită și mituirea în sectorul privat. Răspunderea persoanelor juridice; protecția martorilor, a victimelor și a persoanelor care raportează; secretul bancar nu poate bloca investigația.

Capitolul IV: cea mai largă cooperare — extrădare, asistență judiciară reciprocă, transfer de proceduri, anchete comune. Dubla incriminare se consideră îndeplinită indiferent de denumirea infracțiunii; pentru măsuri necoercitive, asistența se acordă chiar fără dublă incriminare, în limitele principiilor sistemului juridic. Convenția poate fi temei de extrădare; infracțiunile de corupție nu sunt tratate ca politice. Capitolul V ridică recuperarea activelor la rang de principiu fundamental: acțiuni civile directe, recunoașterea hotărârilor de confiscare, returnarea, în special a fondurilor publice delapidate, către statul solicitant, cu garanții pentru terți de bună-credință.

Capitolul VI: asistență tehnică, formare, cercetare și schimb de informații, inclusiv prin organizații regionale și instituții financiare. Articolul 62 leagă combaterea corupției de dezvoltare. Capitolul VII înființează Conferința statelor părți, pentru capacitate, cooperare și examinarea aplicării; secretarul general asigură secretariatul, prin Oficiul ONU pentru droguri și criminalitate.

Articolul 67: deschisă semnării trei zile la Mérida, apoi la sediul ONU din New York, doi ani; și organizațiilor regionale de integrare economică, dacă cel puțin un stat membru a semnat; ratificare, acceptare, aprobare sau aderare. Articolul 68: intră în vigoare în a nouăzecea zi după depunerea celui de-al treizecilea instrument, deci pe 14 decembrie 2005; pentru fiecare Parte ulterioară, în a treizecea zi, fără a dubla instrumentul organizației regionale cu cele ale membrilor. Articolul 71: cele șase limbi, egale; actul este datat New York, 31 octombrie 2003. Nu este mecanismul ulterior de examinare reciprocă al Conferinței statelor părți.

Imagine: sala Chichén Itzá, Siglo XXI, Mérida; Kprateek88, 14 august 2006; CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: United Nations Convention Against Corruption. Textul tratatului: Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, Mérida, 9 decembrie 2003.