Pe 10 decembrie 1984, la New York, Adunarea Generală a adoptat, prin rezoluția 39/46, Convenția împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante. Texte autentice, cu aceeași forță: arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă. Depozitar: secretarul general. 33 de articole, trei părți. Nu este Declarația din 9 decembrie 1975 și nu este Protocolul opțional din 2002.

Preambulul invocă Carta, articolul 5 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și articolul 7 din Pactul privind drepturile civile și politice. Articolul 1 definește tortura: durere sau suferință acută, fizică sau mintală, provocată intenționat, de un agent public sau cu consimțământul ori îngăduința acestuia, pentru a obține informații sau o mărturisire, a pedepsi, a intimida, a constrânge sau din orice motiv de discriminare; nu include suferința inerentă sau incidentală unor sancțiuni legale. Articolul 2: măsuri efective de prevenire pe orice teritoriu sub jurisdicție; nicio împrejurare excepțională — război, instabilitate, stare de urgență — nu justifică tortura; ordinul superiorului nu este scuză.

Articolul 3: interzicerea expulzării, returnării sau extrădării către un stat unde există temeiuri serioase că persoana ar fi în pericol de tortură; se ține seama, unde este cazul, de o practică constantă de încălcări grave. Articolul 4: incriminarea torturii, a tentativei și a complicității, cu pedepse pe măsura gravității. Articolul 5: competență teritorială, la bordul navelor și aeronavelor, a naționalului, facultativ a victimei naționale; și când presupusul autor se află pe teritoriu și nu este extrădat. Articolele 6–9: reținere, anchetă preliminară, aut dedere aut judicare, extrădare și asistență judiciară reciprocă.

Articolul 10: formare pentru personalul de pază, anchetă și tratament al persoanelor private de libertate. Articolul 11: revizuirea sistematică a regulilor și metodelor de interogatoriu. Articolele 12–13: anchetă promptă și imparțială; drept de plângere, fără represalii. Articolul 14: drept care poate fi valorificat la reparație și reabilitare. Articolul 15: declarațiile obținute prin tortură nu sunt probe, în afara procedurii împotriva torționarului. Articolul 16: prevenirea altor tratamente sau pedepse cu cruzime, inumane sau degradante care nu ating pragul articolului 1.

Articolul 17: Comitetul împotriva torturii, zece experți, aleși pe patru ani de statele părți, ținând seama de distribuția geografică și de utilitatea unor persoane cu experiență juridică. Articolul 19: primul raport în un an de la intrarea în vigoare pentru acel stat, apoi la fiecare patru ani. Articolul 20: dacă există informații credibile de practică sistematică, anchetă confidențială, inclusiv vizită cu acordul statului, dacă nu s-a făcut rezerva din articolul 28. Articolele 21–22: comunicări între state și, opțional, de la particulari, dacă cinci state au recunoscut competența.

Articolul 25: deschisă semnării de toate statele; ratificare la secretarul general. Articolul 26: aderare. Articolul 27: intră în vigoare în a treizecea zi după al douăzecilea instrument, deci pe 26 iunie 1987; pentru fiecare Parte ulterioară, tot la 30 de zile. Articolul 28: rezervă la competența de anchetă din articolul 20. Articolul 29: amendamente, conferință dacă o treime o cere, acceptare de două treimi. Articolul 30: negociere, apoi arbitraj; după șase luni, Curtea Internațională de Justiție; rezervă posibilă. Articolul 31: denunțare cu efect după un an.

Articolul 33: cele șase limbi, egale; actul este datat New York. Nu este articolul 7 din Pactul din 1966, luat doar ca referință de preambul, și nu este prima sesiune a Comitetului. Semnăturile fizice au început ulterior, la sediul ONU, fără a schimba data adoptării.

Imagine: Sala Adunării Generale, ONU, New York; Basil D Soufi, 23 aprilie 2011; CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: United Nations Convention Against Torture. Textul tratatului: Convenția împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, New York, 10 decembrie 1984.