Pe 13 noiembrie 1979, la Geneva, a fost încheiată Convenția privind poluarea atmosferică transfrontalieră la mare distanță, în cadrul reuniunii la nivel înalt a Comisiei Economice pentru Europa a ONU privind protecția mediului. Un original, în engleză, franceză și rusă, texte deopotrivă autentice, depus la secretarul general al ONU. Nu este Conferința de la Stockholm din 1972 și nu este Protocolul de la Helsinki din 1985 privind emisiile de sulf.

Preambulul invocă Actul final de la Helsinki și principiul 21 al Declarației de la Stockholm: dreptul suveran de a exploata resursele proprii și obligația ca activitățile din jurisdicție să nu dăuneze mediului altor state. Articolul 1: „poluare atmosferică” înseamnă introducerea de către om, direct sau indirect, de substanțe sau energie în aer, cu efecte dăunătoare asupra sănătății, ecosistemelor, bunurilor și folosințelor legitime; „poluare transfrontalieră la mare distanță” este cea a cărei origine fizică se află, în tot sau în parte, în jurisdicția unui stat și care produce efecte adverse în alt stat, la o distanță la care nu se pot distinge, în general, contribuțiile surselor individuale.

Articolul 2: părțile se angajează să protejeze omul și mediul și să se străduiască să limiteze, să reducă treptat și, pe cât posibil, să prevină poluarea, inclusiv pe cea transfrontalieră la mare distanță. Articolul 3: politici și strategii fără întârziere nejustificată, prin schimb de informații, consultare, cercetare și monitorizare. Articolul 4: schimb de informații despre politici, activități științifice și măsuri tehnice. Articolul 5: consultări, la cerere, din timp, între părțile afectate sau expuse unui risc semnificativ și părțile din a căror jurisdicție provine o contribuție semnificativă.

Articolul 6: fiecare parte dezvoltă cele mai bune politici și strategii, inclusiv sisteme de gestionare a calității aerului și măsuri de control compatibile cu o dezvoltare echilibrată, în special prin cea mai bună tehnologie disponibilă care este fezabilă economic și prin tehnologii cu deșeuri reduse sau fără deșeuri, ținând seama de costuri și de eficacitate, mai ales la instalații noi sau reconstruite. Articolul 7: cercetare privind tehnologii de reducere a sulfului și a altor poluanți majori, instrumente de măsură, modele de transport, efecte asupra sănătății, agriculturii, pădurilor, apelor și vizibilității, plus evaluare economică și formare. Articolul 8: schimb de date despre emisii, începând cu dioxidul de sulf, pe grilă convenită sau fluxuri peste frontiere; schimbări majore de politică industrială; tehnologii de control; costuri; date meteorologice și efecte.

Articolul 9: punerea în aplicare a programului cooperativ existent EMEP, ca prim pas pe dioxid de sulf; proceduri comparabile; stațiile rămân sub jurisdicția națională. O notă a textului: convenția nu conține o normă de răspundere a statului pentru daune. Articolul 10: Organul executiv, în cadrul Consilierilor principali ai guvernelor CEE pentru probleme de mediu, se întrunește cel puțin anual; folosește Organul de conducere al EMEP. Articolul 11: secretariatul este secretarul executiv al CEE-ONU. Articolul 12: amendamente prin consens, în vigoare la 90 de zile după acceptarea de către două treimi.

Articolul 14: deschisă spre semnare la Oficiul ONU de la Geneva de la data semnării până pe 16 noiembrie 1979, pentru statele membre ale CEE, statele cu statut consultativ și organizațiile regionale de integrare economică competente; în domeniile lor, aceste organizații exercită drepturile în locul statelor membre. Articolul 15: ratificare, acceptare sau aprobare; aderare de la 17 noiembrie; depozitarul este secretarul general. Articolul 16: intră în vigoare în a nouăzecea zi după cel de-al 24-lea instrument; data reținută: 16 martie 1983. Articolul 17: retragere după cinci ani, cu efect la 90 de zile. Protocoalele ulterioare (finanțarea EMEP 1984, Helsinki 1985, NOx 1988, COV 1991, Oslo 1994, metale grele și POP 1998, Göteborg 1999) sunt instrumente separate, nu clauze din 1979.

Imagine: Palatul Națiunilor, Geneva, locul deschiderii spre semnare; Vassil, 20 octombrie 2014; CC0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Convention on Long-Range Transboundary Air Pollution. Textul tratatului: Convenția privind poluarea atmosferică transfrontalieră la mare distanță, Geneva, 13 noiembrie 1979 (UNTS 1302 I-21623).