La 13 februarie 1946, la a 31-a ședință plenară a primei sesiuni a Adunării Generale, ținută la Methodist Central Hall din Londra, rezoluția 22(I)A a fost adoptată fără vot: Adunarea aprobă convenția anexată privind privilegiile și imunitățile Națiunilor Unite și o propune spre aderare fiecărui membru. Nu e o semnare. Infoboxul Wikipedia pune „Signed” și New York; UNTC intitulează depozitarul New York, dar locul ședinței e Londra. Texte de lucru: engleză și franceză. Depozitar: secretarul general. Convenția privind agențiile specializate, din 21 noiembrie 1947, e un instrument distinct.

Articolul final, secțiunea 31: convenția e supusă fiecărui membru spre aderare. Secțiunea 32: aderarea prin depunerea unui instrument; produce efecte față de acel membru din ziua depunerii. UNTC: prima dată, 17 septembrie 1946, prin aderarea Regatului Unit; înregistrare UNTS nr. 4, volumul 1, 14 decembrie 1946. Secțiunea 35: rămâne în vigoare cât membrul e membru ONU, sau până la o convenție generală revizuită. Secțiunea 36: acorduri suplimentare ale secretarului general, supuse Adunării. Rezervele sunt frecvente; nu le catalogăm.

Preambulul invocă Articolele 104 și 105 din Cartă — capacitate juridică și privilegii necesare funcțiilor, nu un statut diplomatic general. Articolul I: personalitate juridică; capacitatea de a contracta, de a dobândi bunuri și de a intenta acțiuni. Articolul II: imunitate de jurisdicție, cu excepția renunțării exprese; renunțarea nu se întinde la executare. Sediile sunt inviolabile; bunurile, scutite de percheziție, rechiziție, confiscare. Nu e un ghid de sustragere de la lege.

Articolul II, secțiunile 5–8: libertatea de a deține și transfera fonduri, cu luarea în seamă a reprezentărilor guvernelor; scutire de impozite directe și de taxe vamale pentru uz oficial, nu de tarifele serviciilor publice. Articolul III: tratament al comunicațiilor oficiale cel puțin egal cu al misiunilor diplomatice. Articolul VII: laissez-passer al ONU, recunoscut ca document de călătorie; vizele, când sunt cerute, se tratează cu celeritate. Nu descriem proceduri de frontieră.

Articolele IV–VI: imunitate funcțională a reprezentanților la organe, a funcționarilor și a experților în misiune — pentru actele săvârșite în calitate oficială. Secretarul general poate ridica imunitatea funcționarilor; Consiliul de Securitate, pe a sa. Articolul VIII, secțiunea 29: ONU prevede moduri de soluționare a diferendelor de drept privat. Secțiunea 30: diferendele de interpretare pot merge la Curtea Internațională de Justiție. Nu e un manual de invocare a imunității.

Rezoluția 22(I)B, din aceeași zi, e un proiect de discuție cu autoritățile americane pentru sediul din Statele Unite — nu această convenție. Acordul de sediu din 1947 rămâne ulterior. Spaak prezida Adunarea; Trygve Lie era secretar general.

Coperta: Methodist Central Hall din Westminster, sala primei sesiuni — fotografia e a clădirii, nu a tribunei. Wikimedia Commons, licență liberă.

Pentru context: Convention on the Privileges and Immunities of the United Nations. Textul: Convention on the Privileges and Immunities of the United Nations (UNTS No. 4).