Convenția internațională pentru reprimarea circulației și a traficului de publicații obscene a fost deschisă spre semnare la Geneva, pe 12 septembrie 1923, până la 31 martie 1924, în franceză și engleză, ambele autentice, în două originale: unul la arhivele Ligii Națiunilor, celălalt la guvernul francez. Conferința, convocată de Franța sub auspiciile Ligii, începuse pe 31 august, pe baza proiectului din 1910. Nu e Acordul de la Paris din 4 mai 1910, nici protocolul de la Lake Success din 12 noiembrie 1947, care a modificat ulterior convenția.

Articolul 1, cadru: părțile se angajează să descopere, să urmărească și să pedepsească pe cine produce, deține în scop comercial, pune în circulație, importă, exportă, face comerț sau face publicitate cu scrieri, imagini, filme sau alte obiecte obscene. Articolul 2: competența instanțelor locului faptei și, dacă legea internă o îngăduie, a statului de cetățenie; non bis in idem rămâne aplicabil. Articolul 4: statele fără legislație suficientă se obligă să o completeze.

Articolul 3 prevede comisii rogatorii pe cale judiciară, consulară sau diplomatică, fără taxe, și fără a impune probe contrare dreptului intern. Articolul 5 cere, tot cadru, cercetarea locurilor unde se află astfel de obiecte și reținerea ori distrugerea lor. Articolul 6: dacă încălcarea pe teritoriul unuia pare a avea originea în altul, autoritatea desemnată după Acordul din 1910 transmite celeilalte informațiile necesare unor măsuri potrivite.

Articolul 8: ratificare depusă la secretarul general al Ligii, care notifică și transmite Franței copie certificată; înregistrare la intrarea în vigoare, potrivit articolului 18 din Pact. Articolul 9: aderare după 31 martie 1924. Articolul 10: ratificarea sau aderarea atrage de plin dreptul acceptarea Acordului din 1910, fără a anula articolul 4 al acelui acord pentru cine vrea doar 1910. Articolul 11: forța la a treizecea zi după depunerea a două ratificări — 7 august 1924, după Bulgaria și Italia. Articolul 12: denunțare cu efect după un an, fără a antrena de la sine denunțarea Acordului din 1910.

Articolul 13 permite excluderea coloniilor și posesiunilor, cu aderare sau denunțare separată. Articolul 14: registru public la Secretariat. Articolul 15: diferende nerezolvate prin negociere, la Curtea Permanentă de Justiție Internațională sau la arbitraj. Articolul 16: conferință de revizuire la cererea a cinci părți; Consiliul examinează oportunitatea la fiecare cinci ani. Printre plenipotențiari: Gaston Deschamps, președintele conferinței, pentru Franța, și delegați ai zeci de state, de la Albania la Uruguay.

Textul consultat e copia certificată a capitolului VIII.3 din colecția ONU, aliniată cu Seria de tratate a Ligii, volumul 27, nr. 685. Depozitarul de azi e secretarul general al ONU. Convenția nu definește „obscen” și lasă incriminarea în dreptul intern.

Coperta: Palais Wilson de la Geneva, sediul Ligii la data deschiderii semnării; nu pretindem sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Convention for the Suppression of the Circulation of and Traffic in Obscene Publications; International Convention for the Suppression of the Circulation of and Traffic in Obscene Publications (UN Chapter VIII.3).