Conferința diplomatică privind reprimarea actelor ilicite contra siguranței navigației maritime, ținută la sediul FAO din Roma, a adoptat pe 10 martie 1988 Convenția pentru reprimarea actelor ilicite contra siguranței navigației maritime. Un original, araba, chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola autentic egale. Depozitar: secretarul general al Organizației Maritime Internaționale. UNTS nr. 29004. Adunarea IMO A.584(14) și rezoluția AGONU 40/61 ceruseră măsuri după atacurile asupra navelor din anii 1980; Austria, Egipt și Italia au propus convenția.

Articolul 1: „navă” înseamnă orice vas nefixat permanent de fund, inclusiv ambarcațiuni cu susținere dinamică și submersibile. Articolul 2: convenția nu se aplică navelor de război, auxiliarilor navali, vapoarelor vamale sau de poliție, nici navelor retrase din navigație; imunitățile navelor de stat necomerciale rămân. Nu este un manual de abordaj.

Articolul 3 incriminează, la nivel de principiu, luarea controlului asupra unei nave prin forță sau intimidare, violența ori avarierea care periclitează navigația sigură, distrugerea ajutoarelor de navigație, comunicarea de informații știute false și vătămarea sau uciderea legată de aceste fapte, plus tentativa, complicitatea și amenințarea. Articolul 4: se aplică dacă nava navighează sau e programată să navigheze dincolo de marea teritorială a unui singur stat; altfel, tot se aplică când făptuitorul e găsit pe teritoriul altui stat parte. Nu este un ghid de atac maritim.

Articolul 5: pedepse proporționale cu gravitatea. Articolul 6: jurisdicție obligatorie pe pavilion, teritoriu (inclusiv marea teritorială) și naționalitate; facultativă pentru apatrizi rezidenți, victime naționale sau constrângerea statului; și când făptuitorul e prezent și nu e extrădat. Articolul 7: reținere, anchetă preliminară, dreptul de a comunica cu reprezentantul statului său. Articolul 8: comandantul poate preda unei alte părți o persoană bănuită, cu notificare; statul primitor acceptă sau motivează refuzul. Articolul 9: nu modifică dreptul de a ancheta la bordul navelor străine.

Articolul 10: aut dedere aut judicare — dacă nu extrădează, statul unde e găsit făptuitorul înaintează cazul imediat la urmărire, cu tratament echitabil. Articolul 11: infracțiunile sunt extrădabile; convenția poate servi drept temei în lipsa unui tratat bilateral. Articolul 12: asistență judiciară. Articolul 13: prevenire și evitarea reținerii nejustificate a navei, pasagerilor sau încărcăturii. Articolul 16: arbitraj, apoi CIJ, cu rezervă permisă.

Articolul 17: deschisă semnării la Roma în ziua adoptării de către statele participante, apoi la sediul OMI de la 14 martie 1988 până la 9 martie 1989, ulterior aderare. Articolul 18: intră în vigoare la 90 de zile după 15 state — 1 martie 1992. Aceeași conferință a adoptat un protocol separat privind platformele fixe de pe platoul continental, alt instrument. Protocolul din 2005 adaugă infracțiuni ulterioare; nu face parte din textul din 1988.

Coperta: Palazzo FAO din Roma, locul conferinței diplomatice, nu masa plenipotențiarilor. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Convention for the Suppression of Unlawful Acts against the Safety of Maritime Navigation; SUA/CONF/15/Rev.1.