La Lausanne, la 30 ianuarie 1923, Guvernul Marii Adunări Naționale a Turciei și Guvernul Greciei semnează Convenția privind schimbul populațiilor grecești și turcești. Plenipotențiarii, după verificarea deplinelor puteri, semnează în trei exemplare: unul pentru Grecia, unul pentru Turcia și al treilea depus în arhivele Guvernului Republicii Franceze, care transmite copii certificate celorlalte puteri semnatare ale tratatului de pace cu Turcia. Semnează E. K. Venizelos, D. Caclamanos, Ismet, Dr. Rıza Nur și Hasan.

Articolul 1 prevede că, începând cu 1 mai 1923, are loc un schimb obligatoriu între resortisanții turci de religie ortodoxă greacă stabiliți pe teritoriul turc și resortisanții greci de religie musulmană stabiliți pe teritoriul grec. Aceste persoane nu se pot întoarce să locuiască în Turcia, respectiv în Grecia, fără autorizarea guvernului turc, respectiv a guvernului grec.

Articolul 2 exclude din schimb locuitorii greci ai Constantinopolului și locuitorii musulmani ai Traciei Occidentale. Sunt considerați greci ai Constantinopolului cei deja stabiliți înainte de 30 octombrie 1918 în circumscripțiile Prefecturii Orașului Constantinopol, potrivit legii din 1912. Sunt considerați musulmani ai Traciei Occidentale cei stabiliți la est de linia de frontieră fixată în 1918 prin Tratatul de la București.

Articolul 3 include în schimb pe grecii și musulmanii care, de la 18 octombrie 1912, au părăsit deja teritoriile ale căror locuitori urmează a fi schimbați; „emigrant” acoperă persoanele fizice și juridice obligate să emigreze sau care au emigrat de la acea dată. Articolul 4 cere ca bărbații apți din populația greacă, ale căror familii au părăsit deja teritoriul turc și care sunt deținuți în Turcia, să formeze primul contingent trimis în Grecia. Articolul 5 protejează, sub rezerva articolelor 9 și 10, drepturile de proprietate și activele bănești ale grecilor din Turcia și ale musulmanilor din Grecia.

Articolul 6 interzice orice obstacol la plecare; emigranții condamnați sau urmăriți penal sunt predați autorităților țării de destinație pentru a-și ispăși pedeapsa sau a fi judecați. Articolul 7 prevede pierderea naționalității țării pe care o părăsesc și dobândirea naționalității țării de destinație la sosire; cei care au plecat deja fără a-și fi dobândit încă noua naționalitate o dobândesc la data semnării convenției. Articolul 8 lasă emigranților libertatea de a lua sau de a aranja transportul bunurilor mobile fără taxe de export, cu aceleași înlesniri pentru bunurile comunităților (moschei, biserici, școli, spitale și alte fundații); bunurile lăsate în urmă se inventariază și se evaluează în procese-verbale în patru exemplare.

Articolele 9–10 reglementează lichidarea bunurilor imobile și mobile lăsate, inclusiv pentru cei deja plecați, independent de confisări sau vânzări forțate ulterioare datei de 18 octombrie 1912, cu reevaluări și despăgubiri fixate de Comisia mixtă. Articolul 11 instituie, în termen de o lună de la intrarea în vigoare, o Comisie mixtă cu câte patru membri pentru fiecare Parte și trei membri neutri aleși dintre naționalii Puterilor care nu au luat parte la războiul din 1914–1918; președinția se exercită pe rând de neutri. Comisia supraveghează emigrarea, lichidează bunurile, decide cu majoritate și poate crea subcomisii.

Articolele următoare reglementează evaluarea în monedă de aur, declarațiile de creanță, soldurile între guverne, avansurile de fonduri, notificările și porturile de îmbarcare, interdicția presiunilor pentru a forța plecarea înainte de termen, cheltuielile Comisiei și adaptarea legislației interne. Convenția are aceeași forță ca și cum ar face parte din tratatul de pace ce urmează a fi încheiat cu Turcia și intră în vigoare imediat după ratificarea acelui tratat de către cele două Părți. Un protocol anexă, semnat în aceeași zi de plenipotențiarii turci, prevede eliberarea bărbaților apți din articolul 4 fără a aștepta intrarea în vigoare a convenției, la semnarea tratatului de pace.

Imagine: refugiat musulman în contextul schimbului obligatoriu de populații; domeniul public, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Convention Concerning the Exchange of Greek and Turkish Populations. Textul tratatului: Convention Concerning the Exchange of Greek and Turkish Populations, Lausanne, 30 January 1923, MFA of Türkiye.