La 28 octombrie 1933, la Geneva, a fost semnată Convenția privind statutul internațional al refugiaților (159 LNTS 199, nr. 3663). Text oficial francez; traducerea engleză e a Secretariatului Ligii, cu titlu de informare. Nu e Convenția din 1951 și nu e Convenția din 10 februarie 1938 privind refugiații veniți din Germania. Părți plenipotențiare în ziua semnării: Belgia (Meyers, Deltenre), Bulgaria (Mikoff), Egipt (Assal Bey), Franța (de Navailles), Norvegia (Birkeland). Articolul 1: se aplică refugiaților ruși, armeni și asimilați, definiți prin Aranjamentele din 12 mai 1926 și 30 iunie 1928, cu modificările pe care fiecare parte le poate face la semnare sau aderare. Preambulul invocă Pactul Ligii (dreptate; art. 23(a) muncă) și Aranjamentele din 5 iulie 1922, 31 mai 1924, 12 mai 1926 și 30 iunie 1928, plus Oficiul internațional Nansen (Adunarea din 4 septembrie 1930).

Articolul 2: certificate Nansen valabile cel puțin un an, cu formulă de ieșire și întoarcere; posesorii pot ieși și reveni fără autorizație de ieșire sau viză consulară la întoarcere; consulii pot prelungi cel mult șase luni; tariful vizelor, cel mai scăzut aplicat pașapoartelor străine, gratuit pentru indigenti. Articolul 3: fiecare parte se angajează să nu îndepărteze și să nu țină departe de teritoriul său, prin măsuri de poliție (expulzare sau refoulement), refugiații autorizați să locuiască regulat, decât pentru securitate națională sau ordine publică; în orice caz, să nu refuze intrarea refugiaților la frontierele țărilor lor de origine; își rezervă măsuri interne față de cei expulzați care nu pot pleca fără vize. Este prima clauză de tratat a non-refoulement; e mai îngustă decât articolul 33 din 1951 (doar rezidenți autorizați; excepție ordine publică). Regatul Unit, ratificând ulterior, n-a acceptat alineatul 2.

Articolul 4: statutul personal, legea domiciliului sau, în lipsă, a reședinței; recunoașterea actelor autorităților religioase acolo unde sunt competente; drepturi dobândite sub vechea lege națională, mai ales matrimoniale. Articolul 5: desfacerea căsătoriei, aceeași lege. Articolul 6: acces liber la tribunale; la domiciliu sau reședință regulată, aceleași drepturi ca naționalii, asistență judiciară și scutire de cautio judicatum solvi. Articolul 7: restricțiile pieței naționale a muncii nu se aplică în toată asprimea; se ridică de drept după trei ani de reședință, soț/soție sau copii cu naționalitatea țării, ori veteran al Marelui Război.

Articolul 8: accidente de muncă, tratamentul cel mai favorabil acordat naționalilor unui stat străin. Articolele 9–11: asistență (șomeri, bolnavi, bătrâni, copii, gravide) și asigurări sociale, același tratament cel mai favorabil; societăți de ajutor reciproc. Articolul 12: școli și universități, tratament ca al străinilor în general, inclusiv scutiri de taxe și burse. Articolul 13: taxe nu mai mari decât ale naționalilor; timbrul Nansen rămâne; singurul articol fiscal. Articolul 14: drepturile condiționate de reciprocitate nu se refuză refugiaților pentru lipsa reciprocității. Articolul 15: comitete centrale pentru plasare și ajutor; percep timbrul Nansen unde nu există reprezentant al Ligii.

Articolul 16: aranjamentele anterioare rămân, în măsura compatibilității. Articolul 17: deschisă semnării până la 15 aprilie 1934. Articolul 19: aderare de la 16 aprilie 1934. Articolul 20: intră în vigoare la treizeci de zile după cel puțin două ratificări sau aderări — 13 iunie 1935 (înregistrare LNTS). Denunțare după cinci ani, cu efect la un an. Depozitar: Secretarul General al Ligii. Bulgaria a ratificat pe 19 decembrie 1934; Cehoslovacia a aderat pe 14 mai 1935, cu rezerve la definiție, Nansen, art. 3, 7, 14, 15; Danemarca și Italia ulterior, cu rezerve. Nu e Convenția din 1951, care, între părțile ei, o înlocuiește (art. 37).

Palais Wilson, Geneva, fost Hotel National, sediul Ligii Națiunilor în 1933. Fațadă, nu masa de semnare. Palais des Nations nu era încă deschis. Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0.

Pentru context: Convention Relating to the International Status of Refugees. Textul: Convention on the International Status of Refugees (League of Nations, Geneva, 28 October 1933).