La 2 ianuarie 1930, la Washington, a fost semnată Convenția dintre Statele Unite ale Americii și Marea Britanie privind frontiera dintre arhipelagul filipinez și Statul Borneo de Nord, protectorat britanic. Două exemplare. Plenipotențiari: Henry L. Stimson, secretar de stat, și Sir Esme Howard, ambasador britanic. Articolul V: ratificare de către Președintele Statelor Unite, cu avizul și consimțământul Senatului, și de către Majestatea Sa britanică; produce efecte la schimbul actelor de ratificare, la Washington, cât mai curând. Senatul a avizat la 11 februarie 1930; Președintele a ratificat la 21 februarie 1930; Regatul Unit la 2 noiembrie 1932; schimbul la 13 decembrie 1932. Forța: aceeași zi. Proclamație prezidențială: 15 decembrie 1932. Treaty Series 856; 47 Stat. 2198.

Preambulul delimitează teritoriul dobândit de Statele Unite prin tratatele cu Spania din 10 decembrie 1898 (Paris) și 7 noiembrie 1900. Articolul I trasează linia care desparte insulele arhipelagului filipinez de cele ale Borneo-ului de Nord, pornind de la un punct al frontierei din 1898 (4° 45′ N, 120° E), coborând pe meridian, apoi pe paralele și meridiane succesive, trecând între Little Bakkungaan și Great Bakkungaan și prin canalul Mangsee, până la un alt punct al aceleiași frontiere din 1898 (7° 40′ N, 117° E). Nu e un deruter de navigație: coordonatele complete sunt în textul convenției.

Articolul II: linia e marcată pe hărțile Coast and Geodetic Survey nr. 4707 și 4720, corectate la 24 iulie 1929, anexate. Dacă o ridicare ulterioară arată că linia descrisă nu trece între cele două Bakkungaan sau prin canalul Mangsee așa cum e pe harta 4720, frontiera se înțelege ca linia de pe hartă în acele sectoare. Articolul III: insulele la nord și la est de linie, și cele traversate de linie dacă există, țin de arhipelagul filipinez; cele la sud și la vest, de Borneo de Nord.

Articolul IV: cât timp rămâne în vigoare Tratatul de la Washington din 6 februarie 1922 de limitare a armamentului naval, articolul 19 al acestuia se aplică insulelor din grupurile Turtle și Mangsee care, în urma liniei, cad în Filipine sau în Borneo de Nord. La cesiune, vânzare, arendă sau transfer către un terț, se prevede menținerea acelui articol 19, dacă tratatul din 1922 mai e în vigoare. Nu e un ghid de fortificare.

În aceeași zi, un schimb de note între Howard și Stimson a recunoscut suveranitatea americană asupra unor insule din grupurile Turtle (Sibaung, Boaan, Lihiman, Langaan, Great Bakkungaan, Taganak, Baguan) și Mangsee, administrate ani de Compania Borneo-ului de Nord Britanic sub aranjamentul din 3 și 10 iulie 1907; administrarea putea continua până la notificare. Note ulterioare din 1932 au lămurit ratificarea britanică.

Convenția nu enumeră aici toate insulele arhipelagului. Nu reproduce hărțile anexate.

Clădirea State, War and Navy, Washington, sediul Departamentului de Stat la data semnării, nu sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Pentru context: Convention Between the United States and Great Britain (1930). Textul: Convention Between the United States of America and Great Britain Regarding the Boundary Between the Philippine Archipelago and the State of North Borneo.