La 14 decembrie 1960, Conferința Generală a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, întrunită la Paris în sesiunea a XI-a (14 noiembrie–15 decembrie), adoptă Convenția privind lupta împotriva discriminării în domeniul învățământului. Depozitar este directorul general al UNESCO. Textele autentice sunt în engleză, franceză, rusă și spaniolă. Aceeași sesiune adoptă și o recomandare către statele membre.

Articolul 1 definește discriminarea: orice deosebire, excludere, limitare sau preferință întemeiată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau de altă natură, origine națională sau socială, stare economică sau naștere, care are ca scop sau ca efect anularea ori slăbirea egalității de tratament în educație. În special: a lipsi o persoană sau un grup de acces la educație, de orice tip sau nivel; a-i limita la o educație de standard inferior; a menține sisteme sau instituții separate, sub rezerva articolului 2; a impune condiții incompatibile cu demnitatea umană. „Educație” acoperă toate tipurile și nivelurile, accesul, calitatea și condițiile predării.

Articolul 2 scoate din sfera discriminării, dacă statul le permite, trei situații. Sisteme separate pentru cele două sexe, dacă oferă acces echivalent, personal didactic de aceeași calificare, localuri și echipamente de aceeași calitate și cursuri echivalente. Sisteme separate pe motive religioase sau lingvistice, dacă corespund voinței părinților, participarea e facultativă și standardele sunt cele aprobate de autorități. Instituții private, dacă scopul nu e excluderea unui grup, ci oferta în plus față de școala publică, și dacă respectă aceleași standarde.

Articolul 3 cere statelor părți să abroge dispozițiile legale și instrucțiunile administrative discriminatorii, să asigure prin lege, unde e nevoie, admiterea fără discriminare, să nu facă deosebiri între naționali la taxe, burse și permise de studii în străinătate decât pe merit sau nevoie, să nu condiționeze ajutorul public de apartenența elevilor la un grup și să dea străinilor rezidenți același acces la educație ca propriilor naționali.

Articolul 4 impune o politică națională de egalitate de șanse: învățământ primar gratuit și obligatoriu; secundar, în formele lui, general accesibil; superior, accesibil după capacitate; respectarea obligației de școală. Standarde echivalente în toate instituțiile publice de același nivel. Educație pentru cei care n-au făcut sau n-au terminat primarul. Formarea cadrelor didactice fără discriminare.

Articolul 5 leagă educația de dezvoltarea personalității, respectul drepturilor omului, înțelegerea între națiuni și pace. Părinții pot alege alte instituții decât cele publice, dacă respectă minimul de standarde, și educația religioasă sau morală după convingerile lor; nimeni nu e silit să primească o instruire religioasă contrară convingerilor. Minoritățile naționale își pot menține școli și, după politica statului, limba proprie, cu trei limite: să nu împiedice participarea la cultura comună și suveranitatea; standardul să nu fie sub cel general; frecventarea să fie facultativă. Articolul 9 interzice orice rezervă.

Convenția intră în vigoare la 22 mai 1962, la trei luni după al treilea instrument de ratificare, acceptare sau aderare: Franța (11 septembrie 1961), Israel (22 septembrie 1961), Republica Centrafricană (22 februarie 1962). Înregistrarea la ONU: 29 mai 1962, nr. 6193, Recueil des traités, vol. 429. România depune ratificarea la 9 iulie 1964 (Decretul 149/1964); pentru București produce efecte de la 9 octombrie 1964. Protocolul de instituire a unei Comisii de conciliere și bune oficii e adoptat la 10 decembrie 1962. Statele părți raportează periodic Conferinței Generale. Litigiile nerezolvate prin negociere pot ajunge, la cererea părților, la Curtea Internațională de Justiție. Peste o sută de state sunt părți.

Imagine: Fred Romero, sediul UNESCO, Place de Fontenoy, Paris, 9 noiembrie 2015, CC BY 2.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Convention against Discrimination in Education. Textul tratatului: Convention against Discrimination in Education (UNESCO Legal Affairs).