La Viena, la 8 aprilie 1983, Conferința ONU privind succesiunea de state deschide spre semnare Vienna Convention on Succession of States in Respect of State Property, Archives and Debts (Convenția de la Viena privind succesiunea de state în materie de bunuri de stat, arhive și datorii), adoptată cu o zi înainte. Depozitar e Secretarul general al ONU; limbile: arabă, chineză, engleză, franceză, rusă, spaniolă. Rămâne deschisă până la 30 iunie 1984.

Convenția răspunde transformării comunității internaționale prin decolonizare și urmărește codificarea regulilor privind trecerea bunurilor, arhivelor și datoriilor de stat la succesorul. Regulile sunt în mare parte dispozitive, privilegind acordul dintre statele interesate.

Excepția: pentru statele nou independente, acordurile nu pot încălca principiul suveranității permanente asupra resurselor naturale — tratament favorabil care a dus la respingerea convenției de către multe state industrializate.

Condiția de intrare în vigoare: 15 ratificări. La documentare, doar șapte state sunt părți (aderări/ratificări), plus semnatari neratificanți; instrumentul nu a intrat în vigoare.

Printre părți: Croația, Estonia, Georgia, Liberia, Macedonia de Nord, Slovenia, Ucraina. Semnatari fără ratificare includ Algeria, Argentina, Egipt, Peru.

Convenția de la Viena din 8 aprilie 1983 rămâne textul de codificare ONU pentru succesiunea asupra bunurilor, arhivelor și datoriilor — încă fără pragul de 15 ratificări.

Imagine: Viena; Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Vienna Convention on Succession of States in Respect of State Property, Archives and Debts. Textul tratatului: Vienna Convention on Succession of States in Respect of State Property, Archives and Debts (UNTC III-12).