La Viena, la 21 martie 1986, se deschide spre semnare Vienna Convention on the Law of Treaties Between States and International Organizations or Between International Organizations (Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor între state și organizații internaționale sau între organizații internaționale, VCLTIO). Depozitar e Secretarul general al ONU; limbile autentice sunt araba, chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola.

Instrumentul extinde Convenția de la Viena din 1969 (VCLT), care acoperă doar tratatele între state. Comisia de drept internațional elaborează textul pentru a reglementa încheierea, aplicarea, interpretarea și încetarea tratatelor în care cel puțin o parte e o organizație internațională.

Articolul 85 cere 35 de ratificări sau aderări ale statelor pentru intrarea în vigoare. La documentare, 34 de state și mai multe organizații (confirmări formale: ONU, OIM, OMS, OACI, AIEA ș.a.) sunt părți sau au confirmat, dar pragul de 35 de state nu e atins — convenția nu e încă în vigoare.

Printre statele părți: Mexic, Argentina, Australia, Regatul Unit, Germania, Italia, Țările de Jos, Brazilia, Palestina. Printre semnatarii neratificanți: Statele Unite, Japonia, Egipt. Organizații semnatare fără confirmare formală finalizată includ Consiliul Europei, FAO, UNESCO.

Chiar neintrată în vigoare, VCLTIO e citată ca codificare a cutumei privind capacitatea organizațiilor de a încheia tratate și ca ghid pentru practica secretariatelor.

Convenția de la Viena din 21 martie 1986 rămâne instrumentul-cheie care completează VCLT din 1969 pentru tratatele cu participația organizațiilor internaționale, așteptând încă a 35-a ratificare de stat.

Imagine: Vienna International Centre; Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Vienna Convention on the Law of Treaties Between States and International Organizations. Textul tratatului: Vienna Convention on the Law of Treaties between States and International Organizations (UNTC XXIII-3).