La 23 septembrie 1910, la Bruxelles, statele semnează Convenția pentru unificarea anumitor reguli de drept privind asistența și salvarea pe mare — tratatul multilateral care pune bazele moderne ale remunerației pentru salvare maritimă.

Convenția aplică aceleași reguli asistenței și salvării, indiferent de apele în care sunt prestate. Orice act cu rezultat util dă drept la remunerație echitabilă; fără rezultat util, nu se datorează nimic; suma nu poate depăși valoarea bunurilor salvate. Remunerația se fixează prin acord sau de instanță; remorcherele primesc doar pentru servicii excepționale.

Intrarea în vigoare generală: 1 martie 1913. Textul autentic este în franceză; traduceri oficiale figurează în FRUS și Australian Treaty Series.

A fost modernizată ulterior de Convenția IMO privind salvarea din 1989.

Pentru dreptul maritim, 23 septembrie 1910 marchează semnătura de la Bruxelles.

Documentul se consultă pe AustLII / ATS și pe Admiralty Law Guide.

Convenția de la Bruxelles privind salvarea din 23 septembrie 1910 rămâne jalonul clasic „no cure, no pay”.

Imagine: Bruxelles / mare; Wikimedia Commons. Decupata la 16:9.

Sursă consultată: Brussels Convention on Assistance and Salvage at Sea. Textul tratatului: Australian Treaty Series — Salvarea 1910.