La 19 iunie 1997, Conferința Internațională a Muncii adoptă Convenția privind agențiile private de ocupare a forței de muncă (C181) — instrumentul ILO care reglementează agențiile de plasare și interzice taxele ilegale pe lucrători.

Convenția înlocuiește Convenția din 1933 privind birourile de plasare cu plată și permite agenții private sub licență, cu protecție împotriva discriminării și a abuzurilor, inclusiv pentru migranți.

Statele părți trebuie să asigure că agențiile nu percep taxe necorespunzătoare lucrătorilor și să coopereze cu serviciile publice de ocupare. Intrarea în vigoare: 10 mai 2000.

C181 răspunde liberalizării pieței muncii din anii 1990 și riscurilor de exploatare prin intermediari.

Pentru dreptul muncii, 19 iunie 1997 marchează recunoașterea reglementată a agențiilor private de ocupare.

Textul oficial este publicat de ILO pe NORMLEX.

Convenția C181 din 19 iunie 1997 rămâne standardul ILO pentru agențiile private de ocupare a forței de muncă.

Imagine: sediu ILO Geneva; Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Private Employment Agencies Convention, 1997. Textul tratatului: C181 — Private Employment Agencies Convention, 1997 (ILO).