La 8 mai 1979, la Montevideo, a II-a Conferință Specializată Interamericană de Drept Internațional Privat adoptă Convenția interamericană privind validitatea extrateritorială a hotărârilor judecătorești și a sentințelor arbitrale străine.

Textul reglementează recunoașterea și executarea în statele membre OEA a hotărârilor și arbitrale străine, pe baza unor condiții de competență, notificare și ordine publică. Depozitar: Secretariatul general al OEA; limbile: engleza, franceza, portugheza și spaniola.

Intrarea în vigoare: 14 iunie 1980, după două ratificări. Semnatari: 18; părți: 10 (inclusiv Argentina, Brazilia, Columbia, Ecuador, Mexic, Paraguay, Peru, Uruguay, Venezuela, Bolivia).

Convenția completează rețeaua CIDIP de instrumente de drept privat interamerican și se articulează cu Convenția de la New York din 1958 privind arbitralele.

Textul oficial e pe site-ul OEA (tratatul B-41). Pentru justiția comercială latino-americană, Montevideo 1979 rămâne un jalon al circulației hotărârilor.

Statele care au semnat fără a ratifica (Chile, Costa Rica, Guatemala etc.) arată limitele aderării politice la recunoașterea reciprocă.

Convenția interamericană din 8 mai 1979 rămâne cadrul OEA pentru validitatea extrateritorială a hotărârilor și arbitraleor.

Imagine: Montevideo; Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Inter-American Convention on Extraterritorial Validity of Foreign Judgments. Textul tratatului: Inter-American Convention B-41 (OAS).