La 20 iunie 1956, la New York, este deschisă spre semnare Convenția ONU privind recuperarea întreținerii în străinătate — instrumentul multilateral care facilitează obținerea pensiei alimentare peste granițe.

Convenția creează autorități centrale în fiecare stat parte care transmit și primesc cereri de recuperare a întreținerii pentru soți, foști soți și copii, fără a forța recunoașterea automată a hotărârilor străine.

Adoptată sub egida ONU, ea răspunde migrației postbelice și dificultăților creditorilor de întreținere de a urmări debitorii din alte țări. Intrarea în vigoare: 25 mai 1957.

Instrumentul a fost completat ulterior de convenții de la Haga privind întreținerea, dar rămâne un pilon al cooperării civile internaționale din anii 1950.

Pentru dreptul familiei și asistența judiciară, 20 iunie 1956 marchează un mecanism practic de recuperare a întreținerii peste frontieră.

Textul oficial este înregistrat la United Nations Treaty Series, capitolul XX.

Convenția din 20 iunie 1956 rămâne referința clasică ONU pentru recovery abroad of maintenance.

Imagine: sediu ONU New York; Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Convention on the Recovery Abroad of Maintenance. Textul tratatului: Convention on the Recovery Abroad of Maintenance (UNTC XX-1).