La 30 august 1961, la New York, este încheiată Convenția privind reducerea apatriziei — tratatul multilateral ONU care obligă statele contractante să reducă cazurile de persoane fără naționalitate.

Adoptată de Conferința ONU privind eliminarea sau reducerea apatriziei viitoare (Geneva 1959 / New York 1961), convenția a fost deschisă spre semnare de la 30 august 1961. Articolul 1 cere acordarea naționalității persoanelor născute pe teritoriu care altfel ar fi apatride.

Alte dispoziții acoperă găsiții, nașterea pe nave sau aeronave, pierderea condiționată a cetățeniei, interdicția privării pe motive rasiale sau religioase și transferurile de teritoriu. Intrarea în vigoare: 13 decembrie 1975 (UNTS vol. 989).

Depozitar este Secretarul general al ONU; UNHCR monitorizează implementarea.

Pentru dreptul naționalității, 30 august 1961 marchează încheierea Convenției.

Textul este publicat de Comisia de drept internațional / ONU.

Convenția privind reducerea apatriziei din 30 august 1961 rămâne jalonul anti-apatridie.

Imagine: ONU New York; Wikimedia Commons. Decupata la 16:9.

Sursă consultată: Convention on the Reduction of Statelessness. Textul tratatului: UN ILC — Convenția privind reducerea apatriziei (1961).