La 28 septembrie 1954, la New York, Conferința ONU privind statutul apatrizilor adoptă Convenția referitoare la statutul apatrizilor — tratatul multilateral care protejează persoanele care nu sunt considerate cetățeni de niciun stat.

Convenția definește apatridul, acordă tratament cel puțin egal cu al străinilor privind munca, proprietatea și asociațiile, și tratament național pentru educație, ajutor public și securitate socială. Statele emit documente de identitate și călătorie; expulzarea e limitată; se facilitează naturalizarea.

Depozitarul este Secretarul general al ONU. Intrarea în vigoare: 6 iunie 1960. Circa 99 de părți. Textul figurează în UNTS vol. 360 (nr. 5158).

Complectează Convenția privind refugiații din 1951, care nu acoperea toți apatrizii.

Pentru dreptul internațional al persoanelor, 28 septembrie 1954 marchează adoptarea de la New York.

Documentul se consultă pe Colecția de tratate ONU și OHCHR.

Convenția privind statutul apatrizilor din 28 septembrie 1954 rămâne jalonul protecției apatrizilor.

Imagine: ONU / New York; Wikimedia Commons. Decupata la 16:9.

Sursă consultată: Convention Relating to the Status of Stateless Persons. Textul tratatului: Colecția de tratate ONU — Apatrizii 1954.