Pe 9 decembrie 1923, la Geneva, a fost semnată Convenția și Statutul privind regimul internațional al porturilor maritime, împreună cu un protocol de semnare. Adoptate de a doua Conferință generală pentru comunicații și tranzit, deschisă pe 15 noiembrie. Texte autentice: franceză și engleză, un singur original depus la Secretariatul Societății Națiunilor. Nu este Convenția de la Barcelona din 1921 privind libertatea de tranzit și nu este Convenția din aceeași zi privind regimul internațional al căilor ferate.

Preambulul invocă articolul 23 litera e din Pactul Societății Națiunilor, rezoluția Conferinței de la Genova din 10 aprilie 1922 și articolul 379 din Tratatul de la Versailles, care prevedea o convenție generală privind porturile. Statele contractante acceptă, prin articolul 1 al convenției, Statutul anexat ca parte integrantă. Articolul 2: convenția nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor din Tratatul de la Versailles și din tratatele de pace corespunzătoare.

Articolul 3: deschisă semnării până la 31 octombrie 1924 de statele reprezentate la conferință, de membrii Societății și de statele cărora Consiliul le-a comunicat un exemplar. Articolele 4–5: ratificare la Secretarul general; aderare de la 1 noiembrie 1924. Articolul 6: convenția nu intră în vigoare până la ratificarea în numele a cinci state; data este a nouăzecea zi după primirea celei de-a cincea ratificări, deci 26 iulie 1926; apoi, pentru fiecare Parte, tot la 90 de zile; înregistrare conform articolului 18 din Pact. Articolul 8: denunțare după cinci ani de la intrarea în vigoare pentru acea Parte, cu efect după un an. Articolul 9: declarații de excludere a coloniilor. Articolul 10: revizuirea poate fi cerută de o treime din statele contractante.

Statutul, articolul 1: porturi maritime sunt cele frecventate în mod obișnuit de nave maritime și folosite pentru comerțul exterior. Articolul 2: sub rezerva reciprocității și a articolului 8 alineatul 1, fiecare Stat acordă navelor celorlalte Părți tratament egal cu al navelor proprii sau ale oricărui alt stat, la acces, folosirea portului, operațiuni de navigație și comerciale, inclusiv dane, încărcare, descărcare și taxe. Articolul 3: autoritățile portuare rămân libere să ia măsuri pentru buna conducere a portului, cu respectarea egalității de tratament. Articolul 4: taxele, regulamentele și tarifele se publică înainte de a intra în vigoare și rămân consultabile în port.

Articolul 5: la taxe vamale și analoge, pavilionul navei nu se ia în considerare. Articolul 6: pentru ca egalitatea să nu rămână fără efect, se aplică articolele 4, 20, 21 și 22 din Statutul convenției privind căile ferate, semnată tot atunci, atât cât privesc traficul spre sau dinspre un port maritim. Articolul 7: taxele vamale din port nu pot depăși, în principiu, pe cele de la celelalte frontiere vamale. Articolul 8: după notificare diplomatică, un Stat poate suspenda beneficiul tratamentului egal față de navele unui stat care nu aplică efectiv statutul; ambele pot sesiza Curtea Permanentă de Justiție Internațională în procedură sumară.

Articolul 9: statutul nu se aplică cabotajului maritim. Articolele 10–11: remorcajul și pilotajul rămân la latitudinea fiecărui Stat, cu respectarea articolelor 2 și 4; scutire de pilotaj obligatoriu pentru naționalii calificați. Articolul 12: rezervă privind transportul de emigranți pe nave autorizate. Articolul 13: se aplică navelor publice sau private, nu navelor de război, de poliție sau de forțe armate. Articolul 14: nu se aplică navelor de pescuit și capturilor. Articolul 16: abatere temporară de la articolele 2–7 în caz de urgență pentru siguranța statului. Articolul 18: nu reglementează drepturile beligeranților și neutrelor în timp de război, dar rămâne în vigoare atât cât permit aceste drepturi.

Articolele 21–22: diferendele se soluționează amiabil, apoi prin avizul organizației tehnice a Societății pentru comunicații și tranzit, apoi prin arbitraj sau Curtea Permanentă. Protocolul de semnare, parte integrantă, include porturile de refugiu, o rezervă britanică privind Pilotage Act 1913, obligațiile franceze privind brokerii de nave și faptul că reciprocitatea nu exclude statele fără porturi maritime. Nu este Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării.

Imagine: Palais Wilson, Geneva; RomanDeckert, 15 noiembrie 2020; CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Convention and Statute on the International Regime of Maritime Ports. Textul tratatului: Convenția și Statutul privind regimul internațional al porturilor maritime, Geneva, 9 decembrie 1923.