La 26 mai 1997, statele membre ale Uniunii Europene semnează Convenția privind comunicarea actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială — instrumentul bazat pe articolul K.3 din Tratatul UE.

Convenția urmărea să înlocuiască circuitul lent al comisiilor rogatorii cu agenții de transmitere și primire în fiecare stat. A fost ratificată doar de Spania și nu a intrat niciodată în vigoare.

Substanța a fost preluată de Regulamentul (CE) nr. 1348/2000, apoi de Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 privind comunicarea actelor, aplicabil în UE (cu regim special pentru Danemarca).

Pentru justiția civilă europeană, 26 mai 1997 marchează tentativa de a contractualiza cooperarea judiciară înaintea comunitarizării prin regulamente.

Eșecul ratificărilor a arătat limitele convențiilor interguvernamentale în spațiul de libertate, securitate și justiție și a accelerat calea regulamentelor direct aplicabile.

Textul convenției figurează în arhivele Consiliului UE și în bazele de date ale tratatelor naționale.

Convenția privind comunicarea actelor din 26 mai 1997 rămâne precursorul regulamentelor europene de service of documents.

Imagine: instituții UE; Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Service Regulation. Textul tratatului: Convention on the service of judicial and extrajudicial documents (Consilium).