La 8 decembrie 2004, la Cusco, președinții țărilor din America de Sud au semnat Declarația de la Cusco privind Comunitatea Sud-Americană a Națiunilor, la a treia reuniune prezidențială sud-americană. Ocazia: comemorarea faptelor de la Junín și Ayacucho și a convocării Congresului anfictionic de la Panama. Textul invocă pe Simón Bolívar, Antonio José de Sucre și José de San Martín. Semnatari, pe blocurile din document: Peru, Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Ecuador, Guyana, Paraguay, Surinam, Uruguay și Venezuela. Formula de încheiere: semnat în orașul Cusco, în a opta zi a lunii decembrie a anului 2004. Este o declarație politică de constituire, nu un tratat cu clauză de intrare în vigoare.

Partea I: comunitatea se constituie ținând seama de istoria comună de la independență; de o identitate sud-americană și de valori comune — democrație, solidaritate, drepturile omului, libertate, justiție socială, respectul integrității teritoriale, diversitate, nediscriminare, autonomie, egalitatea suverană a statelor și soluționarea pașnică a controverselor. Convergența intereselor politice, economice, sociale, culturale și de securitate. Dezvoltarea nu se reduce la creștere economică susținută: distribuție mai justă a venitului, educație, coeziune și incluziune, mediu și dezvoltare durabilă, cu recunoașterea asimetriilor. Dezvoltarea regiunilor interioare ale spațiului sud-american.

Același capitol: lupta împotriva sărăciei, eliminarea foametei, locuri de muncă decente, sănătate și educație. Pace și securitate internațională, dreptul internațional, un multilateralism reînnoit. Sisteme democratice de guvernare, Carta democratică interamericană, lupta împotriva corupției. Un spațiu sud-american integrat politic, social, economic, de mediu și de infrastructură, articulat cu alte experiențe de integrare, pentru o greutate mai mare a Americii Latine și a Caraibelor în foruri. Integrarea, spune textul, este și trebuie să fie o integrare a popoarelor.

Partea a II-a: concertare politică și diplomatică; aprofundarea convergenței dintre MERCOSUR, Comunitatea Andină și Chile, prin perfecționarea zonei de liber schimb, pe baza Rezoluției 59 a Consiliului de Miniștri ALADI din 18 octombrie 2004, și evoluția spre faze superioare de integrare economică, socială și instituțională. Surinam și Guyana se asociază, fără a aduce atingere obligațiilor din Tratatul revizuit de la Chaguaramas. Integrare fizică, energetică și de comunicații; armonizarea politicilor rurale și agroalimentare; transfer de tehnologie și cooperare orizontală în știință, educație și cultură; interacțiune între întreprinderi și societatea civilă, cu responsabilitate socială a firmelor. Textul nu prevede parlament regional și nici monedă comună.

Partea a III-a: acțiune progresivă pe baza instituțiilor existente, fără cheltuieli financiare noi. Miniștrii de externe pregătesc cursuri de acțiune: șefii de stat, instanța maximă politică; cancelarii, decizia executivă. Cooperare cu MERCOSUR, Comunitatea Andină, ALADI și Organizația Tratatului de Cooperare Amazoniană. Reuniunile de șefi de stat și de cancelari înlocuiesc Cumbreile sud-americane. Peru, secretariat pro tempore până la prima reuniune a șefilor de stat, în Brazilia, în 2005; a doua, în Bolivia. Tratatul constitutiv al UNASUR, semnat la Brasília la 23 mai 2008, este un instrument ulterior, nu acest text.

Plaza de Armas, Cusco, orașul semnării, nu sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Pentru context: Cusco Declaration. Textul: IIRSA, Declaración del Cusco sobre la Comunidad Sudamericana de Naciones.