Prim-miniștrii Atal Behari Vajpayee și Muhammad Nawaz Sharif au semnat la Lahore, pe 21 februarie 1999, Declarația de la Lahore. Vizita indiană a început cu autobuzul inaugural Delhi–Lahore: Sharif l-a primit pe Vajpayee la Wagah pe 20 februarie. Declarația reia Acordul de la Simla și înțelegerea din 23 septembrie 1998 că pacea e interes național suprem și că rezolvarea dosarelor, inclusiv Jammu și Kashmir, e esențială.

Textul e un instrument bilateral semnat de cei doi șefi de guvern, nu un tratat cu depozitar la ONU. Formula de încheiere e „Signed at Lahore”. În aceeași zi, secretarii de externe K. Raghunath și Shamshad Ahmad au semnat un Memorandum de înțelegere cu măsuri de încredere, iar liderii au emis o declarație comună despre vizită. Catalogul UN Peacemaker păstrează declarația ca acord de pace.

Guvernele s-au angajat să intensifice eforturile de a rezolva toate dosarele, inclusiv Kashmir; să se abțină de la intervenție în treburile interne; să relanseze dialogul compozit; să condamne terorismul; să promoveze drepturile omului; și să susțină obiectivele SAARC. Nu este un manual de negociere a frontierelor.

Dimensiunea nucleară, după testele din mai 1998, e recunoscută ca o responsabilitate sporită de a evita conflictul. Părțile au promis pași imediați pentru a reduce riscul folosirii accidentale sau neautorizate a armelor nucleare și discutarea conceptelor și doctrinelor, în vederea unor măsuri de încredere nucleare și convenționale. Nu este un catalog de arme sau de notificări operaționale.

Memorandumul de aceeași zi a identificat măsuri de mediu de pace și securitate. Acorduri ulterioare — pre-notificarea testelor de rachete balistice (2005) și reducerea riscului de accidente nucleare (2007) — au rechemat explicit acel memorandum. Declarația comună a prevăzut consultări periodice ale miniștrilor de externe, coordonare la OMC, vize mai libere și un comitet ministerial despre deținuți civili și prizonieri dispăruți.

Procesul s-a rupt la câteva luni, odată cu criza din Kargil; nu relatarea acelei campanii. Declarația rămâne textul politic semnat la Lahore, distinct de Simla (1972) și de Acordul de non-atac asupra instalațiilor nucleare (1988).

Coperta: Minar-e-Pakistan din Lahore, monument vizitat în timpul summitului — fotografia e a turnului, nu a mesei de semnare. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Lahore Declaration; The Lahore Declaration.