Propunerea introducerii Digital ID ca instrument obligatoriu pentru accesul la muncă în Marea Britanie nu este un simplu exercițiu de modernizare administrativă. Este un precedent extrem de periculos, care mută societatea occidentală pe un traseu deja cunoscut și testat: modelul de control digital utilizat de statul chinez pentru a-și menține structura autoritară.

În China, sistemele digitale de identificare, monitorizare și evaluare nu au apărut peste noapte. Au fost introduse treptat, sub pretexte aparent rezonabile: eficiență, siguranță, combaterea fraudelor. Astăzi, aceste mecanisme permit statului să controleze accesul la muncă, servicii, locuințe, transport și libertate de mișcare, menținând un sistem politic rigid prin supraveghere și condiționare constantă.

Exact aceeași logică stă la baza Digital ID. Legarea dreptului de a munci de un sistem digital centralizat transformă un drept fundamental într-un privilegiu revocabil. Nu mai contează doar legea, ci statutul tău într-un sistem informatic, gestionat de stat. O eroare, o suspendare administrativă sau o decizie politică pot avea consecințe directe asupra vieții tale.

Susținătorii Digital ID susțin că "nu este același lucru". Dar niciun sistem de control nu este identic la început. Diferența dintre democrație și autoritarism nu se pierde brusc, ci pas cu pas, prin acceptarea unor măsuri "temporare", "limitative" și "bine intenționate". Exact așa a fost justificată și infrastructura digitală de control din China.

Argumentul combaterii muncii ilegale este, din nou, fals. China nu a eliminat abuzurile prin digitalizare, ci le-a mascat sub un sistem de conformitate forțată. Digital ID nu elimină exploatarea, ci îi oferă statului și angajatorilor un instrument suplimentar de presiune asupra lucrătorului, care știe că orice problemă de statut îi poate bloca existența economică.

Mai grav, Digital ID creează infrastructura perfectă pentru manipulare și conformism. Când accesul la muncă depinde de un sistem digital unic, oamenii sunt descurajați să conteste, să protesteze sau să iasă din linia impusă. Acesta este unul dintre motivele-cheie pentru care sistemul chinez funcționează: controlul economic generează control social și politic.

Problema nu este tehnologia în sine, ci scopul și concentrarea puterii. Un stat care deține identitatea digitală, statutul de muncă și accesul la resursele de bază deține, în mod real, controlul asupra cetățenilor săi. Orice guvern, indiferent de culoarea politică, poate abuza de un astfel de sistem odată ce infrastructura există.

Occidentul nu devine autoritar printr-o singură lege, ci prin acceptarea ideii că este "normal" ca statul să decidă, digital, cine poate munci și cine nu. Exact acesta este mecanismul care menține China într-un sistem comunist funcțional: nu doar ideologia, ci controlul digital total.

Digital ID pentru muncă nu este progres. Este imitarea unui model care funcționează tocmai pentru că limitează libertatea. Iar o societate care împrumută instrumentele autoritarismului, chiar și cu intenții bune, ajunge inevitabil să îi semene.