Pe 5 decembrie 1994, la Budapesta, în timpul reuniunii la nivel înalt a Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa, a fost semnat Memorandumul privind asigurările de securitate în legătură cu aderarea Ucrainei la Tratatul asupra neproliferării armelor nucleare. Semnatari: Leonid Kucima, Boris Elțin, John Major și Bill Clinton. Nu este Protocolul de la Lisabona din 1992 și nu este Convenția de la Budapesta privind criminalitatea informatică din 2001.

Preambulul salută aderarea Ucrainei la Tratat ca Stat nedotat cu arme nucleare, ia act de angajamentul de a elimina toate armele nucleare de pe teritoriul său într-un interval precizat și notează schimbările din situația mondială de securitate, inclusiv sfârșitul Războiului Rece, care au creat condiții pentru reduceri profunde ale forțelor nucleare. Părțile confirmă apoi șase puncte.

Punctul 1: Federația Rusă, Regatul Unit și Statele Unite reafirmă angajamentul față de Ucraina, conform principiilor Actului final al CSCE, de a respecta independența, suveranitatea și frontierele existente ale Ucrainei. Punctul 2: reafirmă obligația de a se abține de la amenințarea cu forța sau de la folosirea forței împotriva integrității teritoriale sau a independenței politice a Ucrainei și că niciuna dintre armele lor nu va fi folosită vreodată împotriva Ucrainei, cu excepția legitimei apărări sau altfel, conform Cartei Organizației Națiunilor Unite. Punctul 3: reafirmă angajamentul, tot conform Actului final, de a se abține de la constrângere economică menită să subordoneze interesului propriu exercitarea de către Ucraina a drepturilor inerente suveranității sale și să obțină astfel avantaje de orice fel.

Punctul 4: reafirmă angajamentul de a cere acțiune imediată a Consiliului de Securitate pentru a acorda asistență Ucrainei, ca Stat parte nedotat cu arme nucleare, dacă Ucraina ar deveni victimă a unui act de agresiune sau obiect al unei amenințări de agresiune în care sunt folosite arme nucleare. Punctul 5: reafirmă, în cazul Ucrainei, angajamentul de a nu folosi arme nucleare împotriva oricărui Stat parte nedotat cu arme nucleare, cu excepția unui atac asupra lor înșiși, a teritoriilor sau teritoriilor dependente, a forțelor armate sau a aliaților lor, de către un astfel de Stat în asociere sau alianță cu un Stat dotat cu arme nucleare. Punctul 6: Ucraina, Federația Rusă, Regatul Unit și Statele Unite se consultă dacă apare o situație care ridică o întrebare privind aceste angajamente.

Memorandumul devine aplicabil la semnare. Este semnat în patru exemplare de valoare egală în ucraineană, engleză și rusă. Titlul autentic englez vorbește de asigurări de securitate, nu de o clauză de asistență militară automată. Înregistrarea ulterioară la Secretariatul ONU poartă numărul 52241.

În aceeași zi au fost semnate memorandumuri paralele pentru Belarus și Kazahstan, tot cu Federația Rusă, Regatul Unit și Statele Unite. Franța și China au emis declarații separate, nu sunt semnatare ale acestui instrument. Nu este Declarația trilaterală semnată la Moscova pe 14 ianuarie 1994.

Reuniunea a avut loc la Palatul Congreselor din Budapesta. Documentele de la Budapesta ale CSCE, publicate în zilele următoare, au pregătit redenumirea conferinței în OSCE de la 1 ianuarie 1995; acel pachet nu este acest memorandum.

Imagine: Palatul Congreselor din Budapesta (Jozsef Finta, 1984); Globetrotter19, 2015; CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Budapest Memorandum. Textul tratatului: Memorandumul privind asigurările de securitate, aderarea Ucrainei la TNP, Budapesta, 5 decembrie 1994.